Biserica lui Hristos cea dreptmaritoare praznuieste astazi taierea dupa trup a Mintuitorului nostru Iisus Hristos si pe marele Ierarh Vasile. In cuvintul ce urmeaza vom vorbi mai mult despre acest praznic al Taierii imprejur si mai putin despre viata si minunile Sfintului Vasile cel Mare.

Cu 2406 ani mai inainte de venirea lui Hristos in trup, a trait in pamintul Caldeei, cetatea Ur, un patriarh preafericit, ales de Dumnezeu, anume Avraam, din a carui semintie, dupa credinta, ne tragem toate popoarele pamintului. Caci zice Sfinta Scriptura: Si a crezut Avraam pe Domnul si i-a socotit aceasta ca dreptate (Facere 15, 6).

Deci, toti cei care cred in Dumnezeu se numesc fiii lui Avraam dupa credinta, nu dupa trup, cum este poporul evreu. El este stramosul evreilor si "parinte al multor neamuri". Dumnezeu a dat porunca acestui patriarh, ca toti copiii ce se vor naste de parte barbateasca sa fie taiati imprejur, ca semn de legatura vesnica intre semintia lui si Dumnezeu, Ziditorul sau. Marele Apostol Pavel spune ca "toate cele mai inainte de lege si cele din Legea Veche au fost umbre celor viitoare" (Coloseni 2, 17). Avraam traieste inainte de Legea Veche cu 430 de ani. Deci toate cite s-au intimplat pe vremea patriarhilor, mai inainte de a se da Legea si in tot cursul Legii Vechi, au fost umbra si inchipuire a celor ce erau sa fie la implinirea vremii, si toate aveau sa se desavirseasca in Legea Harului, prin venirea in lume a lui Dumnezeu-Cuvintul.

Asadar, precum toate cele vechi au inchipuit pe cele desavirsite din Legea Harului, tot asa si taierea imprejur era un legamint intre Dumnezeu si Avraam, care inchipuia Botezul din Legea Harului sau usa tainelor crestinesti. De aceea botezul se face dupa opt zile de la nasterea pruncului, asa cum in Legea Veche pruncii se taiau imprejur la opt zile de la nastere, cind li se dadea si numele. Insa taierea imprejur nu era un lucru indeajuns spre mintuire, ci doar o inchipuire si o umbra a Evangheliei. Ati auzit ca in apostolul de azi s-a spus ca ne-am taiat imprejur cu taiere nefacuta de mina (Coloseni 2, 11), adica cu taierea poftelor trupului care sint caile pacatului. Citi in Hristos ne-am botezat, intru moartea Lui ne-am ingropat prin Botez si am primit aceasta taiere imprejur duhovniceasca, ce se lucreaza cu Duhul Sfint fara mina omeneasca.

Dar pentru care pricina Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos a primit taierea imprejur cea trupeasca a Legii Vechi? Sfintii Parinti spun ca pentru sase pricini a primit Hristos taierea imprejur a trupului Sau. Aceste sase pricini au fost binecuvintate pentru a se intari Legea Darului, intrucit Insusi Dumnezeu, Care nu avea pacate, a binevoit sa primeasca cele ale legii. Iata cele sase pricini:

Cea dintii a fost ca sa arate Hristos la toata lumea ca S-a intrupat pe pamint si ca intr-adevar a avut trup omenesc, nu cum ziceau unii din eretici, ca S-a nascut cu trup inchipuit, iar nu real. Caci daca avea trup spiritual, atunci cum putea sa Se taie imprejur si sa curga singe din El? Deci, Hristos S-a taiat imprejur, ca sa ne incredinteze ca a venit cu trup: Si Cuvintul trup S-a facut - cum spune evanghelistul - si S-a salasluit intre noi (Ioan 1, 14).

A doua pricina a fost ca sa plineasca Legea Veche data de Dumnezeu lui Avraam, ca sa nu creada cineva ca a venit in lume sa strice Legea. Mintuitorul a implinit Legea, primind pina si taierea imprejur, dar fariseii si carturarii zavistnici, invidiosi si rai, spuneau ca a venit sa strice Legea. Atunci Hristos le-a spus: Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric, ci sa implinesc (Matei 5, 17). N-a venit sa strice Legea, ci s-o plineasca, adica s-o faca cu totul desavirsita, preasfinta si preabuna.

A treia pricina a fost ca sa ne elibereze pe noi de robia Legii si de taierea imprejur cea dupa trup. A venit insusi Cel fara de pacate si a primit taierea imprejur, ca pe noi, fiii Sai dupa har, sa ne elibereze, adica sa ne aduca alta taiere imprejur mult mai sfinta si mai curata decit Legea Veche.

A patra pricina a fost ca Hristos sa mearga inainte, ca un conducator sau inaintemergator in toata fapta buna si sa invete pe fiii Sai dupa har si pe tot neamul crestinesc, ca din frageda copilarie sa fie gata de jertfa, sa sufere toate si sa plineasca toate poruncile Legii, iar nu sa le strice. Sa plineasca cele ale Legii, cum i-a spus lui Ioan la Iordan: Lasa, acum, ca asa se cuvine noua sa plinim toata dreptatea (Matei 3, 15). Care dreptate? Nu cea din Legea Darului, ci cea din legea umbrei, toate ale Legii Vechi.

A cincea pricina a taierii Domnului imprejur a fost ca sa se arate mila, indurarea si dragostea Sa cea nemarginita, ca si bunatatea Sa pentru noi. El fiind un prunc nevinovat, preasfint si preacurat, de la cea mai mica virsta - ca era numai de opt zile -, a inceput a-Si varsa singele pentru noi si pentru mintuirea noastra. Ce nevoie avea Hristos de taiere imprejur, daca era Fiul lui Dumnezeu dupa fiinta, nu dupa har si nici dupa cauza, ci dupa voie si dupa putere? Dar a vrut sa arate dragostea Sa cea nemarginita pentru oameni. El pare a zice: "Indata ce M-am imbracat cu trup si am primit a Ma naste din Fecioara Maria, vreau sa va arat dragostea Mea cea nemarginita. De aceea nu am pogorit numai cerul, ci M-am pogorit Eu Insumi si am venit din pintecele unei fecioare si voiesc ca si de aici inainte sa va arat cu cita dragoste o sa va mintuiesc, caci vreau sa-Mi vars singele cel preasfint si dumnezeiesc, pe care l-am luat din singele Fecioarei celei Preacurate, pentru voi si pentru mintuirea voastra, ca sa va povatuiesc si pe voi prin dragostea Mea. Caci mai inainte de a Ma iubi voi pe Mine, vreau sa va arat cita dragoste am Eu fata de voi, caci inca din pruncie am voit a-Mi varsa singele Meu ca sa primesc cele ale Legii pentru voi".

A sasea pricina a fost pecetluirea si sfirsitul botezului Legii Vechi a taierii imprejur. A pecetluit Preabunul nostru Mintuitor si a aratat sfirsitul taierii imprejur cea dupa trup a Legii, care a tinut timp de 2406 ani, de la Avraam pina la Hristos, si in locul ei ne-a lasat Botezul crestin prin apa si Duh.

Dumnezeu a circumscris botezul singeros iudaic acum, prin cuvintul Sau, si l-a inlocuit cu o alta taiere imprejur. De acum inainte nu va mai fi taiere imprejur facuta de mina, ci alta taiere imprejur mai inalta, cum i-a spus lui Ieremia despre sarbatoarea simbetei: "Voi face alt popor nou si alt nume voi da si alta sarbatoare vor tine" (Coloseni 2, 16). A pus Hristos Duminica in locul simbetei si a dat alt nume crestinilor, "Noul Israel", in locul celui vechi, caci asa se numesc crestinii. Iata pentru care pricina s-a oprit a se mai taia cineva imprejur dupa Hristos, caci trebuie sa se nasca o alta taiere imprejur prin credinta, cum o numeste Sfintul Maxim: "Taierea imprejur cea in duh a inimii".

De aceea marele Apostol Pavel zice: In Hristos Iisus, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur poate ceva; ci faptura cea noua. Dar care faptura noua? Cind ne-am facut noi faptura noua? Prin dumnezeiescul Botez. El este taierea imprejur cea duhovniceasca, nefacuta de mina de om, prin care ne-am facut si faptura noua prin Iisus Hristos. Deci, Botezul crestin este taiere imprejur, dar nu trupeasca, ci duhovniceasca, preasfinta si mintuitoare si plina de toata curatia si sfintenia lui Dumnezeu. Sfintul Maxim Marturisitorul, marele filosof duhovnicesc si coroana teologiei ortodoxe din secolul al VII-lea, ne arata ca taierea imprejur cea duhovniceasca este taierea din radacina a simturilor patimase ale sufletului rational catre toate cele ce se nasc si pier.

Toate cite le vedem in jurul nostru si se afla in timp si spatiu, toate cite sint supuse mortii si prefacerii, toate se nasc si iarasi pier. Numai Dumnezeu ramine vesnic si neschimbat. El este, dupa cum au zis Sfintii Parinti: "Unitate in Treime si Treime in Unitate". Fiinta de Sinesi, existind prin Sinesi, pururea nemiscata, dar care pe toate le misca. El este motorul cel duhovnicesc al universului care misca toate zidirile Sale si, prin prefacere, le schimba si le innoieste. Deci taierea imprejur cea duhovniceasca si adevarata este taierea si lepadarea simtirilor patimase, adica a miscarii sufletului catre toate cele ce se nasc si pier. Si care sint acelea? Abuzul de mincare si bautura, slava desarta, minia, bogatia si inca multe altele ca acestea. Toate se nasc si pier. Sufletul crestinului trebuie sa le taie de la el pe toate acestea. Aceasta taiere duhovniceasca imprejur a mintii si a inimii omului, taie de la el pacatele ori de ce natura ar fi ele, fie din partea rationala, fie din partea poftitoare a sufletului sau, fie dinauntru sau dinafara, de la zidire sau de la trup, pe toate le taie si nu are nici o aplecare catre ele.

Aceasta este adevarata taiere imprejur a inimii in duh, cum am spus mai sus, adica taierea din radacina a tuturor pacatelor si simtirilor rele. Dar in Sfinta Scriptura se vorbeste de o indoita taiere imprejur. Cind s-a intimplat a doua? Cind Isus a lui Navi a intrat in pamintul fagaduintei, i-a spus Dumnezeu sa faca o noua taiere imprejur caci, cit au umblat evreii 42 de ani prin pustiul Arabiei, au murit toti cei ce au cirtit impotriva lui Moise ca i-a scos din Egipt si toti cei buni de razboi. Iar poporul nascut pe cale in pustie, dupa iesirea din Egipt, nu era inca taiat imprejur. Asa arata Sfinta Scriptura si Sfintii Parinti. Pentru aceea Isus a lui Navi a primit porunca de la Dumnezeu, dupa ce a trecut Iordanul, mai inainte de a lua si a darima Ierihonul: Fa cutite taioase de cremene si taie imprejur pe fiii lui Israel a doua oara (Iosua 5, 2). Si aceasta s-a chemat "taierea taierii imprejur" in pamintul fagaduintei.

In Legea harului, insa, alt inteles are taierea taierii imprejur. A doua taiere imprejur in sens duhovnicesc inseamna desavirsirea crestina, care formeaza a doua treapta a urcusului duhovnicesc. Este ceea ce se numeste de Sfintul Maxim Marturisitorul, "seceris al secerisului sufletului rational" sau "simbata simbetelor", in teologia lui cea despre simbata. (Filocalia II si III).

Daca taierea imprejur cea duhovniceasca inseamna lepadarea simtirilor patimase ale sufletului nostru catre cele ce se nasc si pier, apoi taierea taierii imprejur este mult mai inalta.

Sfintul Maxim Marturisitorul spune ca a doua treapta a urcusului duhovnicesc "este desavirsita lepadare si taiere a voilor trupului si a pornirilor sufletesti, chiar si a celor firesti, catre cele ce se nasc si pier". In aceasta treapta crestinul nu se leapada numai de pacatul cel facut prin lucrare, ci si de cel prin gind. Caci numai de gindim cele patimase, este pacat la Dumnezeu. Taierea taierii imprejur este desavirsita lepadare a tuturor poftelor patimase si a miscarilor patimase ale sufletului si ale miscarilor firesti ale lui. Sufletul si trupul au miscarile lor firesti de a minca, de a bea, de a se odihni, de a se mihni si a se bucura. Prin taierea taierii imprejur, care este cea mai inalta si duhovniceasca treapta crestina, omul se opreste, nu numai cu lucrul de la aceste miscari firesti ale trupului, ci si cu gindul, ca omul sa iubeasca numai si numai pe Dumnezeu printr-o viata exemplara si prin contemplarea naturala in duh. Aceasta este treapta a doua a urcusului duhovnicesc, dupa toti dumnezeiestii Parinti. Iar treapta a treia este "indumnezeirea" dupa har si "teologia mistica", adica cunoasterea tainica a lui Dumnezeu, la care ajung numai sfintii.

Fratilor, pentru ca vorbim de lucruri asa de mari, sa ne ajute Mintuitorul sa taiem de la noi poftele pacatoase: patimile, inclinarea noastra spre ura, spre iubirea de argint, spre iubirea de placeri, spre razbunare, betie, minie sau orice rautate. Cind vom taia din mintea si inima noastra toate acestea si vom lepada tot pacatul de la noi, incit nici cu gindul sa nu gresim ceva inaintea lui Dumnezeu, atunci sintem taiati la inima in duh cu taierea cea nefacuta de mina a lui Hristos Dumnezeul nostru. Atunci ne-am facut o faptura noua, oameni noi si crestini cu adevarat, nemaiavind nevoie de taierea imprejur a Legii Vechi, care se marginea doar la atit, cum spune Sfintul Apostol Pavel: "Sa aiba nevoie sa se laude de trupul nostru!"

Despre evrei zice Sfintul Arhidiacon si Apostol Stefan, mai inainte de moartea sa: Voi, cei tari in cerbice si netaiati imprejur la inima si la urechi, voi pururea stati impotriva Duhului Sfint; precum parintii vostri, asa si voi... (Fapte 7, 51). Asa i-a mustrat Sfintul Apostol Stefan pe farisei si carturari, inainte de a-si da duhul, ca ei sint netaiati imprejur la inima si la urechi, adica orbi si surzi si impietriti si nu vad rautatea si zavistia care-i maninca si-i ucid, neprimind adevarul de la Iisus Hristos. Daca hulim, zavistuim si urim pe aproapele, daca iubim rautatea, banii, desfriul, betia, lacomia si tot pacatul, atunci nu sintem taiati imprejur nici noi crestinii, adica nu avem taierea imprejur cea duhovniceasca. Desi ne-am lepadat de satana si ne-am botezat in numele Preasfintei Treimi, totusi, prin pacat, sintem si noi netaiati la inima, la urechi si la ochi, caci sintem orbiti de satana si de momelile lui si nu ne putem mintui decit prin lacrimi si pocainta.

Odata cu praznicul Taierii Domnului imprejur, mai praznuim astazi Anul Nou, prima zi a unui nou an din viata noastra si din viata lumii. S-a sfirsit inca un an din viata noastra, cu bucuriile si incercarile lui. Astazi, cu ajutorul lui Dumnezeu, incepem un nou an, plin de sperante si de promisiuni pentru ziua de miine.

In calitatea noastra de crestini si de fii ai Bisericii lui Hristos, sintem datori sa ne rugam din toata inima lui Dumnezeu ca sa ne ierte pacatele cele cu voie si fara de voie savirsite in anul care a trecut. Apoi sa ne rugam Domnului nostru Iisus Hristos, Care a venit in lume sa impace pe oameni cu Dumnezeu, ca sa reverse duhul pacii pe pamint, sa impace inimile si constiintele noastre; sa impace pe soti unul cu altul, sa impace pe parinti cu copiii lor, pe crestini cu fratii si vecinii lor, pe oameni intre ei; sa faca pace intre toate popoarele pamintului.

Astazi a venit Fiul lui Dumnezeu la noi ca prunc sa ne mintuiasca si sa ne lase noua pacea Sa cea dumnezeiasca. Familia crestina este lovita de neintelegeri intre soti, intre parinti si copii, intre rude si vecini. La fel si lumea intreaga este greu lovita de secte, de necredinta si de tulburare. In toate bisericile din tara se fac astazi, in prima zi a Anului Nou, rugaciuni speciale de multumire lui Dumnezeu, ca am ajuns cu sanatate la inceputul acestui an si rugaciuni de pace si luminare pentru toate popoarele pamintului. Dar nu numai la biserica, ci si acasa sinteti datori sa va rugati, iubiti credinciosi, pentru ca Dumnezeul pacii sa scape lumea de razboaie, de foamete, de cutremure, de primejdii, de boli cumplite, de moarte infricosata si de razboiul cel dintre noi.

Tot astazi, la 1 ianuarie, mai praznuim pe marele Ierarh si dascal al Bisericii lui Hristos, pe Sfintul Vasile cel Mare. El s-a nascut in Cezareea Capadociei, in anul 330, dintr-o familie crestina foarte evlavioasa cu zece copii, dintre care cinci au devenit sfinti prin viata lor aleasa si ii avem in calendar. De asemenea, si parintii lui, Vasile si Emilia, ca si bunica lui Macrina sint numarati in rindul sfintilor. Iata, deci, din ce familie binecuvintata si aleasa s-a nascut Sfintul Vasile cel Mare.

Dupa ce a invatat multa carte la Atena, a primit botezul la Iordan, apoi s-a facut calugar si preot in patria sa, Cezareea Capadociei si s-a dus la o minastire in Pont. Dupa citiva ani de nevointa Sfintul Vasile cel Mare a ajuns mitropolit al Cezareei, pe care o pastoreste timp de noua ani, facind multe minuni, aparind dreapta credinta ortodoxa impotriva numeroaselor erezii si scriind mai multe canoane si carti de invatatura. In anul 379, cind avea virsta de 49 de ani, Sfintul Vasile cel Mare si-a dat sufletul cu pace in miinile Marelui Arhiereu Iisus Hristos si se pomeneste in intreaga Biserica la 1 ianuarie.

Iata, deci, cit de mare si importanta este sarbatoarea de astazi. Sa ne rugam lui Dumnezeu, Mintuitorul nostru, ca sa ne innoiasca viata prin mai multa dragoste si fapte bune, odata cu inceperea unui an nou. Apoi sa taie din inimile noastre tot pacatul, sa binecuvinteze lumea cu pace prin rugaciunile Sfintului Vasile cel Mare si ale tuturor sfintilor si sa mintuiasca sufletele noastre. Amin.