Auzim pe marele Apostol Pavel, zicind: Alta este stralucirea soarelui, alta este stralucirea lunii si alta stralucirea stelelor. Caci stea de stea se deosebeste in stralucire (I Corinteni 15, 41). Acest mare adevar se vede si la slava sfintilor lui Dumnezeu. Multe milioane de sfinti stralucesc pe cerul cel gindit al Bisericii si sunt impodobiti de Insusi Dumnezeu, cu slava si nemurire vesnica inaintea Lui. Dintre acestia este si Sfintul, Sfintitul si Marele Mucenic Haralambie, a carui pomenire o cinsteste azi Biserica cea dreptmaritoare.

Mare si preastralucit luceafar al Ortodoxiei este Sfintul mucenic Haralambie, care prin viata, prin minunile si patimirile sale pentru Hristos, a luminat multe suflete intunecate de slujirea idoleasca si le-a adus la lumina adevaratei credinte in Iisus Hristos cu minunile sale preaslavite, a inspaimintat pe imparati, pe chinuitori si pe cei necredinciosi, si i-a facut sa inteleaga puterea adevaratului Dumnezeu, care lucra prin el minuni si puteri negraite, spre mintuirea celor ce se intorceau la credinta in Hristos. Dar sa va spunem pe scurt patimirea acestui mare mucenic:

Pe timpul imparatului roman Sever, care se inchina la idoli, era episcop al cetatii Magneziei din Asia Mica un barbat sfint si foarte iubitor de Dumnezeu, anume Haralambie, care marturisea pe Hristos si pastorea bine sufletele credinciosilor pe calea mintuirii. Auzind despre rivna lui pentru Sfinta Evanghelie, a fost prins si chemat la judecata de catre Lucian, stapinitorul cetatii. Atunci Sfintul Haralambie avea 113 ani.

La judecata l-a intrebat guvernatorul: Haralambie, jertfeste zeilor ca sa traiesti si sa fii cinstit de imparatul. Iar sfintul i-a raspuns: Eu, care m-am nascut in credinta crestineasca si slujesc Biserica lui Hristos din tineretile mele, cum sa ma lepad de adevaratul Dumnezeu ca sa jertfesc diavolului? Sa nu-mi fie una ca aceasta! Atunci a poruncit Lucian ostasilor sa-l dezbrace de vesmintele arhieresti si sa-l bata cumplit pe tot trupul cu toiege si unghii de fier. Dar Sfintul Haralambie rabda cu barbatie zdrobirea trupului sau si dadea lauda lui Dumnezeu ca patimeste pentru El. Iar unii din ostasi si din cei ce priveau, vazind blindetea si rabdarea lui, au crezut in Hristos si au fost ucisi cu sabia din porunca judecatorului. Altii cereau botezul si mustrau pe ostasi pentru tirania lor, fiindu-le mila de batrinetea sfintului.

Auzind despre Sfintul Haralambie, imparatul Sever a poruncit sa fie adus la judecata inaintea lui, la Antiohia. Patimind grele chinuri pe cale si facind mai multe minuni, marele episcop al Magneziei a stat la judecata inaintea lui Sever, care ii zicea: Jertfeste idolilor, Haralambie, ca sa scapi de moarte. Fie-ti mila de batrinetile tale si nu te impotrivi legilor noastre parintesti! Dar marele ierarh infruntindu-l, a fost legat si tirit prin cetate, in vazul tuturor. Atunci fiica lui Sever, anume Galinia, a crezut in Hristos si il mustra pe tatal ei pentru necredinta si asprimea lui. Imblinzindu-se imparatul, a dezlegat pe Sfintul Haralambie. Dar, auzind ca fiica lui a sfarimat toti idolii si multi oameni cred in Hristos, pentru minunile ce le facea Sfintul, a poruncit sa i se taie capul.

Ducindu-l la locul de taiere, Sfintul Haralambie a stat in genunchi la rugaciune si, ridicindu-si miinile, a zis: Multumesc Sie, Doamne Dumnezeule, ca esti milostiv si indurat cu lumea pe care ai zidit-o. Multumesc Sie ca m-ai invrednicit sa slujesc pina acum Biserica Ta si sa marturisesc numele Tau pe pamint. Pomeneste-ma, Doamne Dumnezeul meu, intru imparatia Ta! Si, deodata, s-au deschis cerurile si Sfintul Haralambie a vazut slava Domnului si a auzit acest glas: Vino, Haralambie, prietenul Meu, cel ce ai rabdat multe pentru numele Meu! Cere de la Mine ce voiesti si Eu iti voi da! Iar sfintul i s-a rugat, zicind: Mare este taina slavei tale, Doamne! Iti multumesc ca, fiind inca in trup, m-ai invrednicit sa vad slava Ta cea infricosata. De este voia Ta, Doamne, rinduieste ca oriunde se vor afla moastele mele si se va cinsti numele meu, sa fie indestulare de piine, de griu, de vin, de animale si toate cele de trebuinta. Revarsa, Doamne, peste toti darurile Tale si izbaveste oamenii de ciuma si de orice boala grea!

In clipa aceea, Sfintul Haralambie si-a dat duhul in miinile lui Hristos si toti au strigat, plini de uimire: Mare este Dumnezeul lui Haralambie! Acesta este adevaratul Dumnezeu, iar de idoli, de pagini si de diavoli ne lepadam! Toti cei de fata au crezut in Hristos si au primit botezul, iar fericita Galinia, fiica imparatului a uns cu miresme moastele Sfintului Haralambie si le-a ingropat la loc de cinste.

Iata, pe scurt, viata, minunile si sfirsitul mucenicesc al Sfintului Mare Mucenic Haralambie. A trait pe pamint 113 ani si este cel mai batrin sfint mucenic din citi praznuieste Biserica lui Hristos. Vedeti ca la o virsta atit de inaintata, el nu avea odihna, nici nu se temea de acei pagini tirani si salbatici, nici nu se ascundea de minia lor? Ci statea in mijlocul credinciosilor sai si ii sfatuia, ii invata dreapta credinta, ii imbarbata, savirsea Sfinta Liturghie si era gata oricind sa-si dea si viata pentru Hristos si pentru credinta ortodoxa pe care o marturisea.

Cu el se implineau cuvintele Mintuitorului din Evanghelie, Care zice: Eu sunt pastorul cel bun. Pastorul cel bun isi pune sufletul pentru oile sale. Iar cel platit si cel care nu este pastor si ale carui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind si lasa oile si fuge; si lupul le rapeste si le risipeste. Dar cel platit fuge, pentru ca este platit si nu are grija de oi. Eu sunt pastorul cel bun si cunosc oile Mele si ele Ma cunosc pe Mine. Precum Ma cunoaste Tatal si Eu cunosc pe Tatal si sufletul Imi pun pentru oi (Ioan 10, 11-15).

Sfintul Mare Mucenic Haralambie si-a pus sufletul sau pentru oile lui Hristos, pentru credinciosii din orasul Magnezia, pe care ii pastorea si care ascultau de el, caci era parintele lor sufletesc. Avea credinta tare in Hristos, traia ingereste pe pamint, in feciorie, in post si in neincetata rugaciune. De aceea avea si darul inaintevederii si al facerii de minuni. Ca cei ce traiesc ca sfintii pe pamint, se invrednicesc de mari daruri de la Dumnezeu, nu se tem de moarte nici de cei ce ucid trupul, iar in cer petrec impreuna cu ingerii intru slava lui Dumnezeu.

Asa a fost Sfintul Haralambie, pastor adevarat, slujitor devotat al Bisericii, puternic in fapta si in cuvint, plin de barbatie si foarte milostiv cu oamenii. Ati vazut cum s-a rugat la sfirsit lui Dumnezeu, ca cei ce il vor cinsti sa fie izbaviti de foamete, de seceta, de primejdii si de ciuma, adica de boli fara leac! De aceea si sfintele lui moaste se pastreaza in biserici cu mare evlavie si este cinstit in toate tarile crestine.

Sfintul Haralambie se bucura de o mare cinstire si in tara noastra. Sunt biserici inaltate in numele lui, icoane si chiar parti mici din sfintele lui moaste si credinciosi care ii poarta numele. Azi, la ziua pomenirii lui, se fac slujbe cu litie, se face priveghere, Liturghie si acatistul Sfintului Haralambie, ca este grabnic ajutator celor ce il cinstesc cu credinta.

Va indemnam, deci, sa aparati credinta ortodoxa si Biserica intemeiata de Hristos pentru care s-a varsat singele a milioane de sfinti martiri. Apoi sa ascultati de mai-marii vostri, cum ne porunceste Sfintul Pavel, adica de preoti si de episcopi, caci ei sunt pastorii Bisericii pusi de Hristos, care vor da seama de sufletele noastre, iar credinciosii sunt oile cele blinde si ascultatoare care urmeaza pe pastorii cei buni.

Rugati-va lui Dumnezeu sa va dea pastori si preoti buni! Rugati-va pentru ei, in loc sa-i judecati! Ca pe multi pastori ii fac buni si credinciosii buni care ii asculta la cele bune si se roaga pentru ei. Apoi cititi carti sfinte, Vietile Sfintilor si Acatistul Sfintului Haralambie care ajuta mult in necazurile acestei vieti.

Deci, sa sarutam icoana marelui mucenic si sa zicem din inima aceasta scurta rugaciune: Sfinte Mare Mucenice Haralambie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Amin.