Apropiindu-se zorile mintuirii neamului omenesc si Hristos, Soarele dreptatii, voind a veni pe pamint pentru mintuirea neamului omenesc din robia diavolului, mai inainte de lumina a rasarit luceafarul cel inaintemergator, dumnezeiescul si marele Prooroc Ioan Botezatorul.

Minunata si binevestita de Arhanghelul Gavriil i-a fost nasterea Sfintului Ioan Botezatorul, dupa cum si trairea lui pe pamint i-a fost ingereasca si mai presus de om. Dumnezeiasca Scriptura ne arata luminat in ce fel a fost nasterea lui Ioan, zicind: "Era in zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia, din ceata preoteasca a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron si se numea Elisabeta. Si erau amindoi drepti inaintea lui Dumnezeu, umblind fara de prihana in toate poruncile si rinduielile Domnului. Dar nu aveau copii, deoarece Elisabeta era stearpa si amindoi erau inaintati in zilele lor. Si, pe cind Zaharia slujea inaintea lui Dumnezeu in rindul saptaminii sale, dupa obiceiul preotiei, a iesit la sorti sa tamiieze, intrind in altarul Domnului, iar toata multimea poporului, in ceasul tamiierii, era afara si se ruga.

Si i s-a aratat ingerul Domnului, stind de-a dreapta altarului tamiierii. Si, vazindu-l Zaharia, s-a tulburat si frica a cazut peste el. Iar ingerul a zis catre el: Nu te teme, Zaharia, pentru ca rugaciunea ta a fost ascultata si Elisabeta, femeia ta, iti va naste un fiu si-l vei numi Ioan. Si bucurie si veselie vei avea si multi se vor bucura de nasterea lui. Caci va fi mare inaintea Domnului; vin si sichera nu va bea si inca din pintecele maicii sale se va umple de Duhul Sfint si pe multi din fiii lui Israel ii va intoarce la Domnul Dumnezeul lor. Si va merge inaintea Lui cu duhul si cu puterea lui Ilie, ca sa intoarca inimile parintilor spre fii si pe cei neascultatori la intelepciunea dreptilor, ca sa gateasca Domnul un popor desavirsit" (Luca 1, 13-17).

Acestea sint cuvintele Sfintei Scripturi in legatura cu nasterea Sfintului Ioan Botezatorul. Sint inca si alte cuvinte ce urmeaza in aceasta privinta in Sfinta Evanghelie de la Luca, dar noi, oprindu-ne aici, vom pune o intrebare la marturia Arhanghelului Gavriil, marele binevestitor si trimis al Preainaltului Dumnezeu, care zice despre Ioan ca va fi mare inaintea Domnului (Luca 1, 15).

Cu adevarat, fratii mei, multi din sfintii lui Dumnezeu au fost mari si slaviti de Domnul. Mare a fost fericitul patriarh Avraam, caci a crezut in Dumnezeu si i s-a socotit aceasta ca dreptate (Facere 15, 6). El s-a invrednicit a primi pe Sfinta Treime in chip de trei oameni, la stejarul Mamvri (Facere 18, 2). El a adus jertfa lui Dumnezeu pe singurul sau fiu, Isaac, si atit de mult a placut lui Dumnezeu, incit a auzit de la El aceste cuvinte: Juratu-M-am pe Mine Insumi, zice Domnul, ca de vreme ce ai facut aceasta si nu ai crutat nici pe singurul tau fiu pentru Mine, de aceea te voi binecuvinta cu binecuvintarea Mea si voi inmulti foarte neamul tau, ca sa fie ca stelele cerului si ca nisipul de pe malul marii, si va stapini neamul tau cetatile dusmanilor tai si se vor binecuvinta prin neamul tau toate popoarele pamintului pentru ca ai ascultat glasul Meu (Facere 22, 16-18).

Mare a fost patriarhul Isaac, caci prin mijlocirea ingerului Domnului si-a luat femeie din neamul lui Avraam (Facere 24, 4, 7, 40, 51). Mare a fost si patriarhul Iacob, ca a fost binecuvintat intii de tatal sau Isaac (Facere 27, 28-30). El a fost tatal celor doisprezece patriarhi (Matei 1, 2) si impreuna cu Avraam, stramos dupa trup al Mintuitorului nostru Iisus Hristos.

Mare a fost Moise, caci cu el vorbea Dumnezeu gura catre gura, la aratare si aievea, iar nu in ghicituri, si el vedea fata Domnului (Numerii 12, 8). Acest mare si slavit prooroc al lui Dumnezeu era cel mai blind om de pe fata pamintului (Numerii 12, 3). Prin el Dumnezeu a facut mari, infricosate si preamarite minuni, prin care a batut Egiptul cu atitea feluri de pedepse (Iesire 4, 11) si a scos din robia egiptenilor pe poporul Sau, Israel (Iesire 12, 30-33). Mare a fost si Isus al lui Navi, urmasul lui Moise la conducerea poporului lui Israel (Iosua 1, 1-17), caci prin el a uscat Dumnezeu Iordanul si a adus in pamintul fagaduintei pe poporul ales (Iosua 3, 13-17).

Mare a fost si Samuil, cel nascut prin rugaciune si post, care a uns la imparatie pe Saul si pe David (I Regi 1, 10-13; 10, 1-2). Mare a fost Ilie, cel ce sufla cu foc si care de trei ori a pogorit foc din cer (III Regi 18, 38; IV Regi 1, 10) si a incuiat cerul sa nu ploua pe pamint trei ani si sase luni, apoi, prin rugaciunea lui, iar s-a deschis cerul si a dat Dumnezeu ploaie pe pamint (III Regi 18, 44-45). Mare a fost si sfintul prooroc si imparat David, cel dupa inima lui Dumnezeu (I Regi 16, 7) si stramos dupa trup al Mintuitorului nostru Iisus Hristos.

Dar ce vom zice de ceilalti sfinti si alesi ai lui Dumnezeu care au fost impodobiti de Dumnezeu cu felurite daruri si puteri? Insa pe toti i-a intrecut in sfintenie si cinste Sfintul si dumnezeiescul Prooroc Ioan, Inaintemergatorul si botezatorul Domnului. Acest adevar l-a aratat nu numai Arhanghelul Gavriil, cind a zis catre Zaharia, tatal Sfintului Ioan, "caci va fi mare inaintea lui Dumnezeu", ci si Insusi Mintuitorul nostru Iisus Hristos cind a zis: Amin zic voua, nu s-a ridicat intre cei nascuti din femei, unul mai mare ca Ioan Botezatorul (Matei 11, 11).

Acestea le-am spus pentru slava si cinstea cea mare pe care i-a dat-o Dumnezeu Sfintului Ioan Botezatorul. Acum se cuvine sa aratam ce s-a intimplat dupa bunavestirea Arhanghelului Gavriil, la nasterea Sfintului Ioan. Iata ce ne spune Sfinta Evanghelie: Si a zis Zaharia catre inger: Dupa ce voi cunoaste acestea? Caci eu sint batrin si femeia inaintata in zilele ei. Si ingerul, raspunzind, i-a zis: Eu sint Gavriil, cel ce sta inaintea lui Dumnezeu, si sint trimis sa graiesc catre tine si sa-ti binevestesc acestea. Si iata vei fi mut si nu vei putea vorbi pina in ziua cind vor fi acestea, pentru ca nu ai crezut in cuvintele mele, care se vor implini la timpul lor (Luca 1, 18-20).

Daca cercetam Sfinta si dumnezeiasca Scriptura, aflam ca, chiar unii dintre cei mai mari sfinti si alesi ai lui Dumnezeu au avut cite o gresala. Dar Preabunul Dumnezeu nu a voit pentru o gresala sau doua sai piarda, ci le-a dat oarecare canon pentru gresala lor in lumea aceasta, spre a nu-i pedepsi impreuna cu cei rai in osinda vesnica. Astfel vedem pe patriarhul Avraam, cind i s-a aratat Dumnezeu si i-a zis: Eu sint Domnul care te-a scos din Urul Caldeei, ca sa-ti dau pamintul acesta de mostenire (Facere 15, 7). Iar Avraam a zis: Stapine, Doamne, dupa ce voi cunoaste ca-l voi mosteni? (Facere 15, 8). Acest cuvint al lui Avraam este indoiala si, pentru aceasta indoiala, Dumnezeu ii arata ca neamul lui va fi robit in Egipt patru sute de ani (Facere 15, 13).

La fel au gresit Moise si Aaron, dupa cum Insusi Dumnezeu arata, zicind: Pentru ca ati gresit inaintea Mea in mijlocul fiilor lui Israel, la apele Meribei, la Cades, in pustiul Sim si pentru ca nu ati aratat sfintenia Mea intru fiii lui Israel, numai de departe veti vedea pamintul pe care Eu il voi da fiilor lui Israel, dar de intrat nu veti intra in pamintul acela (Deuteronom 32, 51-52).

A gresit si marele imparat David si a numarat poporul. Pentru aceasta trei pedepse i s-au vestit de la Dumnezeu prin Proorocul Gad (II Regi 24, 13) si i s-a poruncit lui sa-si aleaga una din trei.

S-a indoit Petru apostolul, cind Mintuitorul i-a poruncit sa vina la El pe apa. Pentru aceasta indoiala a inceput a se scufunda si a strigat, zicind: Doamne, scapa-ma!, iar Mintuitorul l-a mustrat pentru gresala lui si i-a zis: Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit? (Matei 14, 26-31).

La fel s-a indoit de cuvintele ingerului si Proorocul Zaharia, tatal Sfintului Ioan, cind a zis catre el: Dupa ce voi cunoaste aceasta, caci eu sint batrin si femeia mea inaintata in zilele ei? (Luca 1, 18).

Dupa aceste cuvinte de indoiala indata i s-a dat canon prin ingerul Domnului, care i-a zis: Iata, vei fi mut si nu vei putea sa vorbesti, pina in ziua cind vor fi acestea, pentru ca nu ai crezut in cuvintele mele care se vor implini la timpul lor (Luca 1, 20).

In acele zile, Elisabeta, femeia Sfintului Zaharia, a ramas insarcinata si cinci luni s-a tainuit pe sine, zicind: Ca asa mi-a facut mie Domnul in zilele in care a socotit sa ridice ocara mea dintre oameni (Luca 1, 25). Alta minune preaslavita in legatura cu nasterea Sfintului Ioan Botezatorul s-a aratat cind el, inca fiind in pintecele mamei sale, Elisabeta, a saltat de bucurie, cind Preasfinta Fecioara Maria a venit sa salute pe Elisabeta, rudenia ei. (Luca 1, 41).

Cind s-a implinit vremea sa nasca Elisabeta, s-a facut alta preaslavita minune. In ziua a opta dupa nastere se taia imprejur pruncul dupa porunca Legii. Cei ce erau de fata au voit sa-i puna numele Zaharia, dupa numele tatalui sau, iar Sfinta Elisabeta, fiind sotie de prooroc si avind in ea pe Duhul Sfint, a zis: Nu! Ci se va chema Ioan! (Luca 1, 60). Iar cei de fata au zis: Nimeni din rudenia ta nu se cheama cu numele acesta (Luca 1, 61). Au facut semn tatalui sau, care era mut si nu putea vorbi tocmai de la vestirea nasterii de catre Gavriil. Deci Zaharia, neputind sa vorbeasca, a facut semn sa-i dea o tablita si, dindu-i-se o tablita, a scris pe ea: Ioan este numele lui! (Luca 1, 63). Si toti s-au mirat. In clipa aceea inca o minune s-a facut. S-a dezlegat gura si limba Proorocului Zaharia, si vorbea binecuvintind pe Dumnezeu si frica mare a cuprins pe toti cei ce locuiau imprejurul lor si in tot tinutul muntos al Iudeei s-au vestit toate aceste cuvinte si cei care le auzeau le puneau la inima, zicind: Ce va fi oare acest copil? (Luca 1, 66).

Vestea nasterii dumnezeiescului Ioan Botezatorul a ajuns pina la regele Irod care stapinea atunci pe iudei si, auzind, se mira si zicea: Ce va fi cu pruncul acesta? Iar cind S-a nascut Domnul nostru Iisus Hristos in Betleemul Iudeii si au venit magii de la rasarit, intrebind de imparatul cel de curind nascut, atunci Irod, trimitind ostasi in Betleem sa ucida pe toti pruncii de acolo, si-a adus aminte si de Ioan, fiul lui Zaharia, despre care auzise aceste minuni si a zis catre sine: Oare acela va fi imparatul Iudeii?

Deci, gindind sa ucida pruncul, a trimis ostasi la Hebron, in casa lui Zaharia, dar trimisii n-au gasit pe Sfintul Ioan caci, auzind Sfinta Elisabeta de minia lui Irod, a luat pruncul si a fugit in muntii Iudeii din apropiere. Iar Sfintul Zaharia, cum se scrie in viata lui, a ramas la Ierusalim, slujind dupa obicei la templu, in rinduiala saptaminii sale, care se intimplase tocmai atunci.

Ascunzindu-se Elisabeta cu fiul ei Ioan in acel munte, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu sa-i apere copilul de ucigasi. Dar, cind a vazut ca ostasii care cautau mame cu copii ascunsi in munti s-au apropiat de ea, a strigat catre un munte de piatra din fata ei: "Munte al lui Dumnezeu, primeste pe maica cu fiul sau". Atunci indata s-a desfacut muntele acela cu voia lui Dumnezeu si, primind-o inlauntrul lui, a ascuns-o de cei ce o cautau. Asa a izbavit Dumnezeu de moarte pe Elisabeta si pe fiul ei Ioan.

Atunci Irod s-a miniat si mai mult si a trimis ostasi la Zaharia in biserica, zicind: "Da-mi pe fiul tau!" Sfintul Zaharia i-a raspuns: "Eu acum slujesc Domnului Dumnezeului lui Israel, iar despre fiul meu nu stiu unde este". Irod, miniindu-se, a trimis la dinsul a doua oara si a poruncit ca daca nu-i va da copilul, sa-l ucida pe el. Deci s-au dus acolo niste ucigasi salbatici ca niste fiare si au zis cu minie catre preotul lui Dumnezeu: "Unde ai ascuns pe fiul tau? Sa ni-l dai noua ca asa a poruncit imparatul. Iar daca nu-l vei da, vei muri indata!" Sfintul Zaharia a raspuns: "Voi imi veti ucide trupul, dar Domnul imi va primi sufletul!"

Atunci ucigasii, la porunca lui Irod, l-au ucis pe Sfintul Zaharia intre biserica si altar, iar singele lui s-a varsat pe marmura, s-a inchegat si s-a facut tare ca piatra, spre marturia lui Irod si spre vesnica lui osinda. Asa s-a facut martir Sfintul Zaharia, si n-a dat la moarte pe fiul sau. Iar sotia lui, Elisabeta, impreuna cu Ioan, erau ascunsi in muntele ce se desfacuse, prin porunca dumnezeiasca, caci li se facuse acolo o mica pestera. Linga munte curgea un izvor de apa si un finic plin de roade crescuse inaintea pesterii. Cind era vremea mincarii, acel pom se pleca in jos si isi dadea roadele sale spre mincare, apoi iar se ridica in sus.

Dupa patruzeci de zile de la uciderea Sfintului Zaharia, Elisabeta, mama Inaintemergatorului Ioan, a murit in pestera aceea, iar Sfintul Ioan, raminind singur, a fost hranit de ingeri si pazit in pustie pina in ziua aratarii sale catre Israel. Astfel acoperea mina Domnului pe Sfintul Ioan, ca sa mearga inaintea lui cu duhul si cu puterea lui Ilie, spre a-l gati pentru calea venirii lui Hristos in lume.

Astazi s-a nascut pe pamint cel mai mare om din femeie. Astazi s-a nascut apostolul pocaintei, cel mai mare sihastru si postitor din citi au fost vreodata. Astazi praznuim nasterea Sfintului Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul.

Ati vazut ce nastere minunata si ce parinti sfinti a avut? Ati vazut ce viata ingereasca a dus in muntii Iudeei pina la virsta de 30 de ani, cind este trimis de Dumnezeu in pustiul Iordanului sa propovaduiasca botezul pocaintei si sa arate oamenilor pe Hristos, Mesia cel mult asteptat, pe Mielul si Fiul lui Dumnezeu care ridica pacatele lumii?

Nasterea Sfintului Ioan s-a pus la 24 iunie, dupa solstitiul de vara, cind ziua incepe sa scada si noaptea se mareste. Nasterea Domnului s-a pus la 25 decembrie, dupa solstitiul de iarna, cind ziua se mareste si noaptea scade. De ce au rinduit asa Sfintii Parinti? Pentru ca nasterea Sfintului Ioan a avut loc la sfirsitul Legii Vechi, cind invatatura ei scade si in locul ei vine in lume lumina lui Hristos care biruieste intunericul necredintei si arunca noaptea nestiintei si a pacatului si aduce pe pamint o lege noua, Legea Harului. Aceasta o spune chiar Sfintul Ioan Botezatorul: Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez (Ioan 3, 30).

Apoi vedeti ce nastere aleasa a avut Sfintul Ioan? El nu s-a nascut la vreme, cind oamenii pot naste copii; ci s-a nascut la batrinete, prin minune si rinduiala dumnezeiasca. Cit au plins, cit s-au rugat si au postit parintii lui ca sa nasca un copil! Sfintul Ioan este rod al credintei, al rugaciunii si al postirii parintilor sai. Apoi, la zamislirea si la nasterea sa a luat parte Insusi Dumnezeu, Care, primind lacrimile parintilor, le-a vestit nasterea lui prin Arhanghelul Gavriil. Nu un inger oarecare a trimis Dumnezeu, ci pe un arhanghel, care va vesti si Fecioarei Maria ca va naste pe Hristos.

Citi dintre crestinii nostri se mai roaga sa le dea Dumnezeu copii? Citi dintre ei postesc si se roaga pentru a le da Domnul fii buni, credinciosi si sanatosi? Citi copii nu se zamislesc cind parintii sint in stare de betie si robiti de pacate? Tocmai de aceea copii se nasc greu si unii sint suferinzi. Insa, daca facem totul in viata cu rugaciune si cu post, nu se poate sa nu ne auda si sa nu ne implineasca Dumnezeu cererea dupa inima. Invatati de la parintii Sfintului Ioan cum trebuie sa va rugati si cum sa nasteti copii; copiii buni se nasc de obicei din parinti buni si credinciosi.

Copii sfinti se nasc din parinti cu viata sfinta si neintinata. Caci in majoritatea cazurilor, cum sint parintii, asa sint si copiii, care sint copia parintilor. Zamislirea copiilor nu este un act irational, de pacat, de placere, spre osinda. Acest act este rinduit de Dumnezeu pentru inmultirea neamului omenesc, dar trebuie si el stapinit de credinta si de vointa. Zamislirea copiilor trebuie sa fie un act crestin, adica facut cu infrinare, spre nasterea de fii, iar nu un act animalic, spre ucidere de copii, spre placere si osinda. Tot ce este facut in numele lui Dumnezeu, cu rugaciune si buna rinduiala, este bun, binecuvintat, folositor si ne aduce pace in constiinta. Iar cel ce-si bate joc de casnicie, de sotie, de legea morala data de Dumnezeu si traieste in desfrinare si in ucideri de copii, acela nu va scapa de osinda dreptului Judecator.

Sa fugim de desfrinare si de ucidere si sa nu facem trupul nostru casa de ucidere si de desfrinare. Aici este taina divina a familiei crestine. Sa nu va stapineasca desfrinarea si uciderea de copii, ca aceste doua grele pacate macina familia, slabeste societatea, degenereaza omul, aceasta fiinta dumnezeiasca zidita dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Pastrati cinstea casei, onoarea de crestini si fii ai lui Dumnezeu. Paziti-va trupul curat si patul neintinat de faradelegea desfrinarii si a uciderii. Ca daca Zaharia numai putin a gresit lui Dumnezeu si a amutit noua luni de zile, ce raspuns vor da crestinii vinovati de desfrinare si de uciderea copiilor? Cum nu vor amuti vesnic asemenea parinti si mame in ceasul intrebarilor si al darii de raspuns, ca pentru toate vom fi judecati?!

Luati aminte si la numele pe care le puneti copiilor. Nu le puneti nume straine, neortodoxe si neromanesti. Puneti-le nume de sfinti care au zi de sarbatoare in calendar, ca sa aiba in cer cine se ruga pentru dinsii. Sa stiti ca numele copiilor la crestini, ca si in Legea Veche, se pune de catre preoti la biserica, cu sfatuire, iar nu cum vrea fiecare. Numele Sfintului Ioan a fost pus de Dumnezeu, prin Arhanghelul Gavriil, si inseamna "plin de har".

Dar de parintii Sfintului Ioan Botezatorul ce vom putea spune noi? Caci ce tata si ce mama duc o viata mai curata ca parintii lui Ioan? Sau ce parinti crestini de astazi isi mai dau viata ca niste martiri, pentru copiii lor, cum au facut sfintii Zaharia si Elisabeta? Fericiti sint acei parinti care nasc copii si nu-i ucid, nici inainte de nastere, prin avort, nici dupa nastere, prin sminteala si lipsa de educatie crestina! Fericite sint acele mame care se jertfesc si-si risca sanatatea si viata pentru copii, caci nu li se iarta numai pacatele, dar si asemenea cu mucenicii se vor numara! Ne bucuram ca mai avem nu putine asemenea mame martire prin satele noastre, care nu ucid viata, nu ucid copiii pe care i-a creat Dumnezeu si le poarta de grija Dumnezeu. Aceste mame bune innoiesc familia, implinesc Evanghelia si sint o cununa de pietre pretioase a Bisericii si a neamului.

Au fost si vor fi multi Irozi ucigasi de prunci, fie trupeste, fie sufleteste. Dar nu va temeti de ei, nici nu sacrificati copiii din frica, din nevoie, din lipsa sau din comoditate, pentru a trai dumneavoastra mai mult si mai bine. Fugiti de Irod cel nevazut si de slugile lui! Fugiti de pacat si iubiti-va copiii, singura si cea mai sigura cale de mintuire a celor casatoriti. Iar cei necasatoriti, fugiti de desfrinare si iubiti rugaciunea, postul si curatia, cea mai pretioasa cale de mintuire a crestinilor fara familie.

Nu sacrificati copiii pentru mincare si bani, pentru nimic pe lume, ca ei sint ca niste ingeri si cele mai nevinovate fiinte omenesti. Pe acestia i-a iubit Hristos. Pe acestia i-a chemat la Sine si i-a luat in brate, dind porunca tuturor si pentru toate secolele, zicind: Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti, ca a unora ca acestora este imparatia cerurilor! (Marcu 10, 14). Deci sa lasam copiii sa vina la viata, sa se bucure de viata, sa guste si ei din bucuriile si necazurile vietii. Ca nu noi, ci Dumnezeu i-a creat, i-a nascut si-i va hrani. Iar cine nu vrea copii, sa nu se casatoreasca, ca sa nu profaneze Taina casatoriei si sa-si agoniseasca o grea osinda.

Fratilor, nu uitati ca sintem in postul Sfintilor Apostoli si avem datoria toti sa ne spovedim la duhovnici, iar care au dezlegare, sa se si impartaseasca cu Trupul si Singele Domnului. La fel, aduceti la biserica si la spovedanie pe toti membrii familiei, ca fara dezlegarea pacatelor si fara Sfinta Impartasanie nu este mintuire, nu putem avea viata in Hristos.

Va reamintesc ca astazi, 24 iunie, are loc hramul Sfintului Ioan cel Nou de la Suceava, cind vin in pelerinaj mii de credinciosi din toate colturile tarii. Sa rugam pe Sfintul Ioan Botezatorul, pe Sfintii Zaharia si Elisabeta, si pe toti sfintii, sa ne fie rugatori si calauze spre Hristos. Amin!