Astazi cind se implinesc 40 de zile de la Nasterea Mintuitorului nostru Iisus Hristos, praznuim unul din cele douasprezece praznice imparatesti, cunoscut sub numele de "Intimpinarea Domnului".

Despre acest moment principal din viata paminteasca a lui Hristos spune Sfintul Evanghelist Luca urmatoarele: Cind s-au implinit zilele curatirii lor, dupa Legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca sa-L puna inaintea Domnului, precum este scris in Legea Domnului, ca orice intii nascut de parte barbateasca sa fie inchinat Domnului si sa dea jertfa, precum s-a zis in Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel (Levitic 12, 2-8; Iesire 13, 2-12; Numerii 3, 13; 8, 16).

Si iata era un om in Ierusalim, cu numele Simeon; si omul acesta era drept si temator de Dumnezeu, asteptind mingiierea lui Israel, si Duhul Sfint era asupra lui. Si lui se vestise de catre Duhul Sfint ca nu va vedea moartea pina ce nu va vedea pe "Hristosul Domnului". Si din indemnul Duhului a venit in templu. Si cind parintii au adus inauntru pe Pruncul Iisus, ca sa faca pentru El dupa obiceiul Legii, el L-a primit in bratele sale si a binecuvintat pe Dumnezeu si a zis: Acum slobozeste pe robul Tau, Stapine, dupa cuvintul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mintuirea Ta, care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor; lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel.

Iar Iosif si mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. Si i-a binecuvintat Simeon si a zis catre Maria, mama Lui: Iata Acesta este pus spre caderea si spre ridicarea multora din Israel si ca un semn care va stirni impotriviri, si prin sufletul tau va trece sabie, ca sa se descopere gindurile din multe inimi (Luca 2, 34).

Asadar, astazi se implinesc 40 de zile de la nasterea Domnului. Astazi este adus la templul din Ierusalim Pruncul Iisus sa fie inchinat lui Dumnezeu-Tatal, dupa rinduiala Legii Vechi. Astazi Fiul lui Dumnezeu intrupat este purtat in brate de catre Fecioara Maria si de batrinul Simeon. Astazi Simeon vede cu ochii pe Iisus Hristos Mintuitorul lumii si de bucurie striga: Acum slobozeste pe robul Tau, Stapine, dupa cuvintul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mintuirea Ta! Mare a fost bucuria Maicii Domnului ca S-a invrednicit sa nasca pe Hristos. Mare a fost bucuria dreptului Simeon ca s-a invrednicit sa tina in brate pe Fiul lui Dumnezeu, Cel ce tine in miinile Sale cerul si pamintul. Mare este bucuria lumii si a noastra a tuturor ca a venit Dumnezeu la noi, ca avem un Mintuitor si Mijlocitor inaintea Tatalui.

Dar cine a fost Sfintul si dreptul Simeon si cum s-a invrednicit sa poarte in bratele sale pe Iisus Hristos, Mesia Cel mult asteptat?

Sinaxarele si Traditia Bisericii noastre, unii Sfinti Parinti, ca si marii istorici bizantini: Hegesip si Nichifor Calist, spun ca dreptul Simeon era preot la templul din Ierusalim si mare carturar al Legii Vechi. El s-a nascut cu trei sute de ani inainte de nasterea Domnului si avea o viata sfinta. Si iata ca in acel timp, adica cu 250 de ani inainte de Hristos, era faraon, adica imparat al Egiptului, Ptolemeu Filadelful, un om foarte invatat. El a hotarit sa traduca din limba ebraica in limba greaca Sfinta Scriptura, adica Vechiul Testament ce se pastra cu mare sfintenie la templul din Ierusalim. Pentru aceea a adus in Egipt 70 de intelepti si carturari iudei, printre care se numara si Simeon, care avea pe atunci peste 70 de ani. Impartind intre ei textul Sfintei Scripturi, lui Simeon i-a fost rinduit de Dumnezeu sa traduca pe profetul Isaia.

Cind a ajuns sa traduca profetia despre intruparea Domnului, adica cuvintele acestea: Iata fecioara va lua in pintece si va naste fiu si vor chema numele Lui Emanuel, care inseamna "cu noi este Dumnezeu" (Isaia 7, 14), Simeon socotea ca aici ar fi o greseala in text. Caci se intreba: "Cum poate sa nasca o fecioara fara de barbat si sa ramina fecioara?" De aceea Simeon a ras textul de pe original si l-a corectat astfel: "O tinara tainuita de barbatul ei va lua in pintece..." A doua zi, cind a vrut sa continue traducerea, a gasit acest verset indreptat de o mina nevazuta, mai frumos ca la inceput: Iata fecioara va lua in pintece... Deci, nedumerindu-se, credea ca unul dintre ceilalti carturari i-a corectat textul; apoi a sters si schimbat textul a doua oara, iar dimineata iar l-a gasit indreptat ca mai inainte.

A treia oara, cind voia sa schimbe textul dupa mintea lui, arhanghelul Gavriil l-a apucat de mina la porunca lui Dumnezeu si i-a spus: "Stai, Simeoane, si nu te indoi de aceasta taina, ca la Dumnezeu nici un lucru nu este cu neputinta. Ca Dumnezeu care a facut femeia din barbat, adica pe Eva din coasta lui Adam, oare nu poate sa nasca barbat, pe Fiul lui Dumnezeu, din fecioara fara barbat si fara stricaciune? Iata, pentru ca n-ai crezut acest cuvint proorocit de Duhul Sfint, nu vei muri, zice Dumnezeu, pina nu se vor implini cuvintele acestea si pina nu vei vedea si purta in bratele tale pe Hristosul Domnului!"

Acest cuvint al lui Gavriil arhanghelul s-a implinit intru totul, caci a trait Simeon peste 300 de ani, pina S-a nascut Hristos in Betleemul Iudeii. Astfel a asteptat prea batrinul Simeon pe Mesia Cel fagaduit si se mirau de el toti locuitorii Ierusalimului de ce nu mai moare, caci nu stiau taina ca a fost legat de Duhul Sfint sa nu guste paharul mortii pina nu va vedea cu ochii sai pe "Hristosul Domnului". Iar dupa nasterea lui Hristos, la 40 de zile a fost dus Pruncul Iisus de catre Fecioara Maria si dreptul Iosif sa-L inchine in templul din Ierusalim, aducind cu ei ca jertfa de curatire doi pui de porumbel, dupa rinduiala Legii Vechi. Aceasta rinduiala se pastreaza si in Biserica Ortodoxa cind pruncul si cu mama lui se imbisericesc, adica se binecuvinteaza amindoi de catre preot in biserica si se inchina la 40 de zile.

Cind Fecioara Maria a intrat cu Iisus Pruncul in templu, in clipa aceea Duhul l-a indemnat pe dreptul Simeon sa vina la templu ca sa vada pe Hristos, Mintuitorul lumii. Si a venit cu mare credinta sa-L vada pe Domnul, sa-L ia in brate si sa fie dezlegat de catre El de legaturile trupului, cu care fusese legat de arhanghelul Gavriil pentru ca nu crezuse in profetia lui Isaia. Intrind Sfintul Simeon in templu, cu totul batrin si girbov, a vazut stralucind ca fulgerul o raza de lumina deasupra Fecioarei cu Pruncul.

Atunci a inteles ca aceea este fecioara care a nascut Prunc pe Emanuel, din Duhul Sfint, cum spune Isaia si, umplindu-se de negraita bucurie, s-a inchinat Lui pina la pamint. Apoi, ca un preot ce era, a luat pe Iisus Hristos in brate, zicind cu lacrimi aceste cuvinte: Acum slobozeste pe robul Tau, Stapine, dupa cuvintul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mintuirea Ta, care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor... (Luca 2, 29-32). Adica cerea iertare de la Dumnezeu pentru indoiala sa in credinta si dezlegare cu pace de legaturile trupului, ca sa se odihneasca cu sufletul dincolo in odihna cea vesnica: "Dezleaga-mi, Stapine, pacatele, dezleaga-mi legaturile batrinetii care ma apasa, dezlea-ga-mi cu pace sufletul de trup si-mi da odihna intru imparatia Ta".

Mari erau credinta, nadejdea si rabdarea dreptului Simeon. Sa astepti cu rabdare trei secole, cu nadejdea ca vei vedea cu ochii pe Fiul lui Dumnezeu, Mintuitorul lumii. Sa suferi povara batrinetii indelungate cu atita pace in suflet si credinta in inima ca Cel fagaduit va veni, ca Mesia nu va intirzia, ca Fiul lui Dumnezeu se va face Fiul Fecioarei Maria, pentru a rascumpara neamul omenesc din robia pacatului si a mortii vesnice.

Dar batrinul Simeon, prin cuvintele rostite in templu: ca vazura ochii mei mintuirea Ta, care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor..., vedem ca era nu numai drept si temator de Dumnezeu, ci era inca si prooroc. El vedea in intruparea Domnului mintuirea si salvarea, nu numai a poporului ales, ci a tuturor popoarelor lumii, pe care o vedea cu duhul stralucind ca o stea calauzitoare, ca o lumina spre descoperirea neamurilor. Iata deci care este salvarea, mintuirea si lumina lumii: credinta in Iisus Hristos, Mintuitorul si in Evanghelia adusa de El pe pamint. Caci credinta in Dumnezeu elibereaza constiintele oamenilor de povara pacatelor si slobozeste sufletele noastre, ale celor ce credem in El, din temnita cea intunecata a iadului.

Apoi, spune Luca evanghelistul, ca Simeon, dupa ce a purtat in brate pe Hristos Domnul, Care tine in bratele Sale cerul si pamintul, stelele si vinturile, apele, muntii si intreaga zidire, a dat Pruncul Fecioarei Maria si i-a binecuvintat Simeon si a zis catre Maria, mama Lui: Iata, Acesta este pus spre caderea si spre ridicarea multora din Israel si ca un semn care va stirni impotriviri. La urma a adaugat: Si prin sufletul tau va trece sabie, ca sa se descopere gindurile din multe inimi (Luca 2, 35). In aceste putine cuvinte Sfintul Simeon s-a dovedit un mare prooroc. El a profetit aici de necredinta iudeilor si de caderea ereticilor care aveau sa rastalmaceasca Evanghelia, cum fac sectantii in zilele noastre. De la fata lui Hristos mai cad cei mindri, ca zice apostolul: Dumnezeu, celor mindri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har (Iacob 4, 6). De la fata Lui cad cei ce hulesc pe Dumnezeu, necredinciosii, desfrinatii si toti cei care zac in pacate. Ca auzim pe Apostolul Pavel, zicind: Nu va amagiti: nici desfrinatii, nici inchinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii, nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii, nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu (I Corinteni 6, 9-10). Apoi a profetit tainic despre patima lui Hristos, cind avea sa treaca sabia suferintei si a durerii de mama prin sufletul Maicii Domnului.

Dar pe cine binecuvinteaza Simeon? Pe Maica Domnului si pe Pruncul ce-L tine in brate. Vedeti si aici smerenia lui Hristos? Vedeti bunatatea Lui cea fara de margini? Se lasa binecuvintat de un om drept, Cel ce binecuvinteaza toate popoarele pamintului, toate tarinile si toate viile. Cela ce a zidit toate cele vazute si nevazute, pe ingeri si pe oameni si toate vietuitoarele din apa, de pe uscat si din aer, se lasa binecuvintat de un om care avea harul preotiei. Vedeti cit de mare este harul preotiei? Duhul Sfint da preotia preotului, ca sa sfinteasca si sa binecuvinteze pe toti si pe toate. Aici insa vedem ca si Dumnezeu Insusi S-a smerit, ca sa fie binecuvintat de preot, de dreptul Simeon. Dumnezeu-Cuvintul Care a facut cerul si pamintul, vine sa se faca prunc intru smerenie si blindete si, tacind, se lasa binecuvintat de un preot al Legii Vechi. Dar atunci cu cit este mai mare un preot al Legii harului? De aceea preotul trebuie cinstit de catre credinciosi pentru harul pe care il are, caci arhiereii si preotii in lumea aceasta sint "izvoarele binecuvintarii", spun Sfintii Parinti.

Deci fericit si de trei ori fericit este acela care doreste pururea sa fie binecuvintat de arhiereu si de preot. Credinciosii cind trec pe linga un preot sint datori sa-i dea indoita cinste si sa-i zica cu evlavie: "Binecuvinteaza, parinte!" Caci zice dumnezeiescul Ioan Gura de Aur: "A preotului este numai a deschide gura, ca harul le lucreaza pe toate". Mai zice Sfintul Ioan Gura de Aur: "Sfinta este limba preotului si preasfinta este gura lui". Deci, cind te-ai dus direct la preot si te-a binecuvintat, Domnul te-a binecuvintat, Domnul te-a umplut de toata binecuvintarea Duhului Sfint cu care este imbracat.

Iata deci ce pilda de adinca smerenie ne-a dat Mintuitorul la sarbatoarea de astazi. El, Care binecuvinteaza in cer pe toti sfintii si arhiereii, pe toti ingerii si heruvimii, Se binecuvinteaza pe pamint de un preot, de un batrin cinstit al Legii Vechi.

Spune Traditia Bisericii ca dreptul Simeon, dupa ce a rostit acele cuvinte profetice despre Hristos si despre Maica Domnului, si-a dat duhul acolo in templu, iar oasele lui s-au risipit si au fost ingropate afara, linga zidul templului. Dupa aproape o mie de ani, imparatul bizantin Roman i-a adus osemintele la Constantinopol. Iata bunatatea si mila lui Dumnezeu pina unde se pogoara, ca vrea sa fie binecuvintat de om, vrea sa fie purtat de om in brate si in inimi, in nemarginita Lui dragoste, ca si noi la vreme sa dorim binecuvintarea Lui si sa-L purtam pe El in inimile noastre.

Acum se cuvine sa ne intrebam: Oare purtam si noi pe Iisus Hristos in inimile noastre? Oare numai batrinul Simeon L-a purtat? Ba nu, fratilor. Noi Il purtam in noi pe Hristos mai mult decit Sfintul Simeon prin taina Sfintului Botez. Sufletul omului are chipul si asemanarea lui Dumnezeu, caci are minte, gind si cuvint. Mintea noastra, sufletul nostru, sint chipul si asemanarea lui Dumnezeu, care sta in minte si in inima si s-a varsat in toata firea trupului ca focul prin fier, cum arata Sfintul Damaschin. Deci, fiecare crestin care s-a botezat, s-a si imbracat in Hristos, dupa cum cinta Biserica: Citi in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat. Aliluia. De aceea ne numim cu totii crestini, caci purtam pe Hristos in noi impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfint.

Sa nu uitam ca Sfintul Simeon L-a purtat pe Hristos in brate, iar noi Il purtam pururea in inima si in minte, prin Botez, prin rugaciune, prin dragoste si Sfinta Impartasanie. Toti crestinii botezati in numele Preasfintei Treimi, sintem purtatori de Dumnezeu, cum spune Sfintul Ignatie. Odata l-a intrebat imparatul Traian: "Dar de ce te numesti tu Ignatie Teoforul? adica "purtatorul de Dumnezeu". Si el i-a raspuns: "Nu te nedumeri, imparate, ma numesc teofor pentru ca port pe Dumnezeu in mine; caci toti crestinii care s-au botezat poarta pe Dumnezeu in ei".

Deci, fratii mei, daca purtam pe Dumnezeu in noi si acesta este adevarul pe care nimeni nu poate sa-l tainuiasca, atunci cum trebuie sa ne fie viata si faptele noastre? Cum trebuie sa traim pe pamint ca sa pastram pe Hristos in inimile noastre?

Sa iubim pe toti oamenii, sa iertam pe cei ce ne gresesc si sa ne rugam neincetat la biserica si acasa, ca rugaciunea este scara ce urca la cer pe om si coboara in inima pe Tatal, pe Fiul si pe Duhul Sfint. Apoi sa ne smerim, ca Dumnezeu celor smeriti le da har, si sa ne facem vrednici de Trupul si Singele Domnului, caci prin toate acestea devenim biserici vii ale Duhului Sfint si purtatori de Dumnezeu, adica teofori.

De vom implini cu credinta, cu dragoste si cu smerenie toate faptele bune, ne vom invrednici sa purtam si noi in bratele si in inimile noastre pe Hristos Mintuitorul, si vom putea inchide ochii cu pace, rostind impreuna cu dreptul Simeon: Acum slobozeste pe robul Tau, Stapine, dupa cuvintul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mintuirea Ta... Amin!