Predica la Duminica a XXIX-a dupa Rusalii
( Despre nerecunostinta si nemultumire fata de Dumnezeu )

Versiune cu diacritice | Predici la duminici

Au nu zece s-au curatit? Dar cei noua unde sint?
Nu s-a aflat sa se intoarca sa dea slava lui Dumnezeu decit numai acesta ce este de alt neam?
(Luca 17, 17-18)

Iubiti credinciosi,

Dupa cum multumirea si recunostinta fata de Dumnezeu ii aduc omului lauda, fericire si binecuvintare, tot asa si cei nemultumitori si nerecunoscatori fata de binefacerile lui Dumnezeu, au primit de la El aspre pedepse vremelnice si vesnice. Nerecunostinta si nemultumirea omului fata de binefacerile lui Dumnezeu se socoteste ca o nebunie inaintea Lui. Acest lucru il putem intelege luminat din cuvintele Sfintei Scripturi care, aratind nemultumirea poporului iudeu fata de atitea binefaceri primite de la Dumnezeu, il numeste nebun cind zice: Acest popor este nebun si neintelept. Si, mustrind nemultumirea poporului, zice: Oare nu Acesta este Parintele tau care te-a zidit pe tine? (Deuteronom 32, 6). Apoi, aratind nerecunostinta si nemultumirea poporului iudeu pentru binefacerile pe care le-a primit, zice: Oare acestea rasplatiti Domnului?

Dupa ce le arata binefacerile cele mari ce le-a facut Dumnezeu cu ei, atit de nerecunoscatori si nemultumitori, care au parasit pe Dumnezeu si s-au inchinat diavolilor prin idolii lor, le zice: Jertfit-au diavolilor si nu lui Dumnezeu, dumnezeilor pe care nu i-au stiut. Si iarasi le zice: Pe Dumnezeu Cel ce te-a nascut L-ai parasit si ai uitat pe Dumnezeu Cel ce te hraneste (Deuteronom 32, 17-18).

Apoi, aratind Sfinta Scriptura si pedeapsa dumnezeiasca ce a urmat pentru nerecunostinta si nemultumirea lor fata de marile binefaceri ale lui Dumnezeu, zice: Intoarce-voi fata Mea de la dinsii si voi arata lor ce le va fi in zilele cele de apoi, ca neam indaratnic este, fii la care nu este credinta intru dinsii. Ei M-au miniat intru cel ce nu este Dumnezeu, miniatu-M-au intru idolii sai, si Eu ii voi minia pe ei intru cel ce nu este neam... Ca foc s-a aprins intru minia Mea, arde-va pina la iadul cel mai de jos, minca-va pamintul si roadele lui, arde-va temeliile muntilor. Aduce-voi la ei rele si sagetile Mele ii vor sfisia pe dinsii. Topindu-se de foame si de mincarea pasarilor si de girbovire nevindecata. Dinti de fiare voi trimite asupra lor cu minia celor ce se tirasc pe pamint. Din afara ii va stapini pe ei sabia si din launtru frica... ca voi ascuti ca fulgerul sabia Mea, si va incepe mina Mea a judeca si voi rasplati pedeapsa vrajmasa si celor ce Ma urasc pe Mine voi rasplati (Deuteronom 32, 20-25; 41).

Prin proorocul Isaia ii zice neamului neintelegator al lui Israel: Surzilor, auziti, priviti si vedeti (Isaia 42, 18). Apoi, aratindu-le si pedeapsa pentru nerecunostinta binefacerilor Lui, zice: El a varsat asupra lor iutimea miniei Lui si furiile razboiului. Vapaia i-a cuprins si n-au priceput, arsi au fost si n-au luat seama (Isaia 42, 25). Inca si Neemia dupa ce arata marile faceri de bine ale lui Dumnezeu asupra poporului Israel, arata si nerecunostinta lui fata de atitea binefaceri primite de la Dumnezeu, zicind: Dar parintii nostri s-au indaratnicit si si-au invirtosat cerbicia lor. N-au ascultat poruncile Tale, nici s-au supus si au uitat minunile Tale pe care le-ai facut pentru ei; invirtosatu-s-au cu cerbicia lor si in razvratirea lor si-au ales capetenie ca sa se intoarca in robia lor (Neemia 9, 16-17), si iar zice: S-au razvratit impotriva Ta; au aruncat Legea Ta la spate; pe proorocii Tai care ii indemnau sa se intoarca la Tine i-au ucis si Ti-au adus hule mari (Neemia 9, 26). Aratind apoi si pedeapsa lui Dumnezeu pentru aceasta razvratire a lor, zice: Atunci Tu i-ai dat in miinile vrajmasilor lor, care i-au apasat (Neemia 9, 27).

Ieremia, aratind pedeapsa asupra nerecunostintei si nemultumirii poporului ales fata de binefacerile primite de la Dumnezeu, zice: Cum, adica, sa te iert, Ierusalime, pentru aceasta? Fii tai M-au parasit si se jura pe dumnezei care n-au fiinta. Eu i-am saturat, iar ei au facut desfrinare, umblind in grup pe la casele desfrinatelor. Ei sint cai ingrasati si fiecare necheaza dupa femeia aproapelui sau, apoi zice: Este cu putinta sa nu pedepsesc aceasta, zice Domnul, si Duhul Meu sa nu se razbune asupra unui popor ca acesta? (Ieremia 5, 7-9). Aratind apoi pedeapsa ce ii asteapta pentru aceasta razvratire, nerecunostinta si nemultumire fata de binefacerile Sale, le zice: Casa lui Israel, iata Eu voi aduce asupra voastra un neam de departe, zice Domnul, un popor puternic, un popor vechi, un popor a carui limba tu nu o stii si nu vei intelege ce graieste el. Tolba lui este ca un mormint deschis si ai lui sint toti viteji. Si aceia vor minca secerisul tau si piinea ta, si vor minca pe fii tai si pe fiicele tale, vor minca strugurii tai si smochinele tale si vor trece prin sabie cetatile tale cele tari in care tu te increzi (Ieremia 5, 15-17). In alt loc zice: Iata voi face cuvintele Mele foc in gura ta, iar pe poporul acesta il voi face lemne si il va mistui focul acesta (Ieremia 15, 14).

Si dupa dumnezeiescul imparat si prooroc David aratind nerecunostinta si nemultumirea poporului lui Israel fata de binefacerile lui Dumnezeu, zice: Au uitat pe Dumnezeu, Care i-a izbavit pe ei, Care a facut lucruri mari in Egipt...(Psalm 105, 21) si au jertfit lui Baal-Peor si au mincat jertfele mortilor. Si L-au intaritat pe El cu faptele lor (Psalm 105, 28-29). Si au jertfit pe fiii lor si pe fetele lor idolilor, au varsat singe nevinovat, singele fiilor lor si al fetelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan si s-a spurcat pamintul de singe (Psalm 105, 37-38). Apoi, aratind si pedeapsa pentru aceasta faradelege si nerecunostinta a lor fata de Dumnezeu, zice: Atunci S-a aprins de minie Domnul impotriva poporului Sau si a urit mostenirea Sa si i-a dat pe ei in miinile neamurilor si i-au stapinit pe ei cei ce-i urau pe ei. Vrajmasii lor i-au asuprit pe ei si au fost nefericiti sub miinile lor (Psalm 105, 40-42).

Pina aici am aratat cu marturii din Sfinta Scriptura cit de mare este pacatul nerecunostintei si al nemultumirii fata de binefacerile lui Dumnezeu precum si pedeapsa pe care a dat-o Dumnezeu poporului lui Israel pentru aceste pacate. Vedem insa si in Sfinta Evanghelie pe omul ce era dator cu zece mii de talanti, cum milostivindu-se spre el stapinul sau i-a iertat toata datoria. Iar el n-a voit sa ierte pe omul care ii era dator numai cu o suta de dinari. Pentru aceasta nerecunostinta si nemultumire fata de binefacerile ce le-a primit de la stapinul sau, a fost dat pe mina chinuitorilor pina ce va plati toata datoria (Matei 18, 24-34). Vedeti cit de mare este pacatul nerecunostintei fata de Dumnezeu si fata de oameni?

Iubiti credinciosi,

Dupa ce am aratat pedeapsa lui Dumnezeu pentru acest pacat, voi prezenta o istorioara adevarata prin care iarasi se va arata cum pedepseste Preabunul Dumnezeu pe omul cel nemultumit de binefacerile primite de la El.

Un mare facator de rele, intr-o vreme fiind foarte ostenit de cale, s-a dus si s-a culcat la umbra unui zid vechi. Pe cind dormea el, i-a grait cineva, zicindu-i: "Scoala-te repede de aici si mergi alaturi, caci cade zidul si te omoara. Iar el s-a sculat repede si fugind indata a cazut zidul". Iar el, plin fiind de toate pacatele a pus in mintea sa ca este un om bun si il iubeste Dumnezeu, caci l-a scapat de moarte si nu-l uraste pentru faptele si uciderile care le-a facut in viata. Deci, a cumparat tamiie si luminari si intrind in biserica a zis: "Multumesc Tie, Doamne, ca m-ai scapat de la aceasta mare primejdie si de moarte". El n-a inteles ca alta voieste Dumnezeu de la el, adica sa-si indrepte viata si sa nu mai faca rau.

Apoi a inceput din nou a face tot felul de rautati, fara nici o cainta de pacatele lui. Dar intr-o noapte, pe cind dormea pe patul sau, i s-a aratat cineva si i-a zis: "Eu sint cel care te-a trezit cind dormeai sub zid si tu, in loc sa te pocaiesti, marturisindu-ti pacatele si sa pui hotarire in inima ta ca sa nu mai faci cele rele inaintea lui Dumnezeu, ai adus tamiie si luminari la biserica si ai socotit ca imi sint placute faptele si fatarniciile tale. Sa stii ca pentru aceasta te-am izbavit de primejdia aceea, ca sa nu mori nepocait. Iar tu, in loc de pocainta iar ai inceput a face cele rele ale tale. De aceea, pentru nerecunostinta si nemultumirea ta care ai aratat-o fata de bunatatea lui Dumnezeu, nu vei muri repede ca sa nu te vada nimeni, cum era sa-ti fie moartea sub acel zid, ci vei tras in teapa in mijlocul orasului ca sa te vada toti oamenii si sa ia pilda spre indreptarea lor, vazind cum moare un tilhar si ucigas nepocait". La aceste cuvinte el se infricoseaza, dar indata prinzindu-l oamenii, l-au dus la judecatorul cetatii si el a hotarit sa fie tras in teapa in mijlocul tirgului ca sa-l vada toti si sa nu urmeze acelui tilhar nemultumitor si nerecunoscator fata de binefacerile lui Dumnezeu. (Margaritarele Sf. Ioan Gura de Aur, Bucuresti, 1746, p. 163)

Iubiti credinciosi,

Toti oamenii sint datori a multumi lui Dumnezeu, ziua si noaptea pentru toate cele bune si cele rele pe care le primesc de la El. Ca cel ce nu multumeste supara pe Dumnezeu si in loc de bune va primi cele rele, adica boala, paguba, tulburare si osinda vesnica. Ati auzit de pedeapsa lui Dumnezeu asupra evreilor nemultumiti din legea veche. Ati auzit si de pedeapsa cumplita asupra tilharului nepocait din istorioara de mai sus. Ati auzit si de nemultumirea si lipsa de recunostinta a celor noua leprosi din Evanghelia de azi. Toti zece se rugau si strigau la Fiul lui Dumnezeu sa se milostiveasca si sa-i vindece. Dar dupa ce s-au vindecat, numai unul s-a intors la Hristos si cazindu-I in genunchi, I-a multumit cu lacrimi. De aceea si Domnul a zis: Oare nu zece s-au vindecat? Dar cei noua unde sint? Nu s-au gindit sa se intoarca si sa dea slava lui Dumnezeu, decit numai acesta care este de alt neam? Apoi, i-a zis celui vindecat: Scoala-te si du-te; credinta ta te-a mintuit! (Luca 17, 17-19).

Vedeti ca cel ce multumeste se si mintuieste, caci are credinta in Dumnezeu? Iar cel nerecunoscator, este departe de Dumnezeu, pentru ca este nepocait, adica zace in pacate. De aceea de va muri in aceasta stare, unul ca acela se va osindi in iad.

Acum sa ne intrebam fiecare: Oare noi multumim zilnic si in fiecare ceas lui Dumnezeu pentru binefacerile primite? Sau uitam de aceasta mare porunca? Caci si Sfintul Apostol Pavel ne porunceste, zicind: Pentru toate multumiti (I Tesaloniceni 5, 18; Efeseni 5, 20). Stim ca multi cirtesc in inimile lor si zic la necaz: "Pentru ce sa multumesc lui Dumnezeu, ca iata sint bolnav, nu s-a implinit cererea, sotul este rau, copilul n-a reusit?" Dar sa te intreb in numele lui Dumnezeu: Oare cind erau sanatosi si tineri si aveau de toate si toti ii cinsteau, atunci multumeau lui Dumnezeu? Atunci veneau regulat la biserica, se spovedeau, posteau si se impartaseau cu Preacuratele Taine? Sau erau tot asa de nepasatori, si putin credinciosi ca acum?

Daca n-ai reusit azi, vei reusi sigur miine. Numai sa nu ceri cele ce nu-ti sint de folos. Daca esti bolnav azi, de ce cirtesti? Dar n-ai fost sanatos toata viata si ai uitat sa multumesti Ziditorului tau? Daca ai pierdut ceva sau nu ti s-a implinit cererea, de ce te superi si minii pe Dumnezeu? Nu cumva ceri lui Dumnezeu numai cele materiale si trecatoare si uiti sa ceri cele vesnice si mintuitoare? Poate de aceea nu ti-a implinit Domnul cererea, caci Dumnezeu pe cele materiale ti le da de la sine daca vei cauta mai intii imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui (Matei 6, 33).

Aici credinciosii nostri fac o mare greseala, ca cer de la Dumnezeu mai intii lucruri pamintesti si abia la urma cer iertarea pacatelor, care ne asigura fericirea si mintuirea sufletului, iar Dumnezeu, dimpotriva, ne porunceste sa cautam mai intii Imparatia Cerului, adica biserica, rugaciunea, pocainta, impacarea cu toti, postul, smerenia si Sfinta Impartasanie, si numai la urma sa cerem si cele pamintesti: sanatate, reusita in viata, casnicie, copii, ajutor in toate, pe care ni le promite sa ni le dea gratuit, chiar daca nu le cerem.

Cum trebuie sa multumim lui Dumnezeu? In toate zilele si in fiecare ceas si clipa sa zicem in casa, la biserica, pe cale si oriunde aceasta scurta rugaciune: "Slava lui Dumnezeu pentru toate!" Daca nu ni se implineste cererea, noi sa-i multumim Mintuitorului pentru tot ce ne-a dat in viata: pentru sanatate, pentru minte, pentru cei doi ochi, pentru piinea zilnica, pentru servici, pentru copii, pentru preotii care ne pastoresc, pentru Sfinta Cruce cu care biruim pe diavoli, si mai ales pentru Evanghelie si pentru ca sintem fii ai Bisericii Ortodoxe. Oare citi, alaturi de noi, sint orfani, bolnavi fara leac, flaminzi, amagiti de secte si robiti de patimi, iar noi avem de toate si nu multumim cit trebuie?

Cea mai inalta rugaciune de multumire pe pamint este Sfinta Liturghie. De aceea se mai numeste si jertfa euharistica, adica jertfa de lauda si de multumire. Sintem datori ca in fiecare sarbatoare si mai ales Duminica sa ascultam slujba Sfintei Liturghii si sa multumim lui Dumnezeu pentru toate cite ne-a dat in viata si in timpul saptaminii care a trecut! Sa traim multumind, iar nu cirtind. Sa ne multumim cu tot ce ne da Dumnezeu si sa zicem ca nu sintem vrednici de cit ne da. De vom face asa vom primi mai multe daruri de la El si sufletul ne va fi in pace, iar dincolo cu ingerii in veci Il vom slavi. Amin.