Make your own free website on Tripod.com

Predică la Bunavestire
( 25 martie )

Versiune fara diacritice
Home Page

Iată, vei lua în pîntece și vei naște Fiu și vei chema numele lui Iisus (Luca 1, 31)

Iubiți credincioși,

Astăzi răsună glas de bucurie în tot pămîntul. Astăzi Arhanghelul Gavriil îi vestește Fecioarei Maria că va lua în pîntece și va naște în lume pe Fiul lui Dumnezeu, mîntuirea întregului neam omenesc. Ziua de astăzi este mai sfîntă și mai veselitoare decît toate zilele veacurilor, căci aduce bucurie și vestește mîntuirea în toată lumea. Astăzi, Dumnezeu a căutat cu milă și cu îndurare din cer spre pămînt și a auzit suspinele strămoșilor noștri și plîngerea tuturor celor ce se chinuiau în iad de la începutul lumii.

Atît de adîncă este taina dumnezeiescului praznic, încît nici mințile serafimilor și ale heruvimilor nu o pot pătrunde. Această părere nu este a mea, ci a Bisericii lui Hristos care cîntă: Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută. Dar oare a fost cu totul ascunsă de îngeri și de oameni această taină a întrupării lui Dumnezeu Cuvîntul? Nu! Căci a fost cunoscută de îngeri și revelată prin prooroci, însă în chip cu totul umbros. Căci îngerii au vestit-o patriarhilor, iar sfinții prooroci cu mult înainte prin tainice profeții mesianice au descoperit venirea Mîntuitorului pe pămînt. Dar ceea ce nici de îngeri, nici de oameni nu s-a știut, a fost chipul zămislirii lui Dumnezeu din Fecioară. Aceasta o adeverește iarăși Biserica prin cîntarea: Iar minunea nașterii Tale, a o spune limba nu poate (Axion).

Dar să arăt mai întîi cum a luat ființă acest minunat praznic al Bunei Vestiri. Sfînta Evanghelie de la Luca ne spune: În luna a șasea - adică în luna martie, căci la evrei anul începe la 1 septembrie, - a fost trimis Arhanghelul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se numea Iosif, din casa lui David; iar numele Fecioarei era Maria. Și intrînd îngerul la ea, a zis: "Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvîntată ești tu între femei... (Luca 1, 26-28). Dar fecioara s-a spăimîntat și s-a tulburat la vederea îngerului și mai ales la auzirea cuvintelor lui, și cugeta întru sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Iar îngerul Domnului, văzînd-o pe dînsa așa de tulburată, i-a liniștit sufletul cu aceste cuvinte: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu și, iată, vei lua în pîntece și vei naște Fiu și vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt Se va chema (Luca 1, 30-32).

Fecioara Maria, aducîndu-și aminte cum șarpele a înșelat pe Eva și pe Adam în rai, gîndea întru sine: "Oare ce este lucrul acesta, ce mi se arată? Vreo nălucire sau ispită? Să nu fie cumva vreo înșelăciune de la diavolul!" Apoi a zis către înger: "Văd chipul tău că te arăți mie ca un om, dar graiul și portul tău nu sînt din lumea aceasta. Mie îmi spui lucruri mari și minunate pe care nu le pricep cum ar putea să fie. Tu zici că Dumnezeu Se va sălășlui în mine, dar cum poate să încapă în mine Dumnezeu Care a creat toată zidirea și pe Care nici o făptură nu-L poate încăpea? În ce chip sînt cuvintele acestea de care eu mă mir și mă minunez?

Iar arhanghelul, voind a-i lămuri minunea cea mai presus de fire care va fi cu ea, i-a adus aminte de alte mari și preaslăvite minuni ale lui Dumnezeu din vechime și îi zise: "Adu-ți aminte, preafericită fecioară, că la Dumnezeu nici un lucru nu este cu neputință (Luca 1, 37). Adu-ți aminte cum toiagul lui Aaron, uscat fiind, a odrăslit (Numerii 17, 8). Adu-ți aminte cum Sarra, femeia lui Avraam, stearpă și bătrînă, a născut pe Isaac (Facere 21, 2-3). Adu-ți aminte cum Ana, mama ta, stearpă și ea fiind, te-a născut pe tine. Apoi, cum rugul, pe care l-a văzut Moise proorocul în muntele Sinai arzînd cu pară de foc, nu se mistuia (Ieșire 3, 2). Așa și tu vei lua întru tine focul dumnezeiesc și nu te vei arde. Duhul Sfînt se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri (Luca 1, 35). De vrei să te încredințezi și de altă minune mai nouă, du-te la rudenia ta, Elisabeta și vei vedea că și ea, fiind stearpă, este acum în a șasea lună de cînd a zămislit" (Luca 1, 36).

Ascultînd cu mare atenție cuvintele dumnezeiescului arhanghel și înțelegînd ce fel de chemare are ea de la Dumnezeu, Sfînta Fecioară Maria a primit cuvintele lui și hotărînd din toată inima să asculte porunca lui Dumnezeu cea trimisă ei prin îngerul Gavriil, cu mare smerenie a zis: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvîntul tău! (Luca 1, 38). În clipa aceea, cînd Fecioara a acceptat porunca și a rostit cuvîntul Fie mie după cuvîntul tău!, S-a și zămislit Iisus Hristos în preacuratul ei pîntece. Iată deci, cum a început prealuminatul praznic al Bunei Vestiri, pe care astăzi îl prăznuim. Odată cu începutul acestui dumnezeiesc praznic s-a început și plinirea planului lui Dumnezeu pentru mîntuirea neamului omenesc și al descoperirii tainei celei din veac ascunse și de îngeri neștiută.

Acest început al mîntuirii noastre după toată dreptatea îl prăznuiește Biserica lui Hristos astăzi, cîntînd: "Astăzi este începătura mîntuirii noastre și aflarea tainei celei din veac". Și iarăși: "Astăzi se binevestește pămîntului o mare bucurie". Cu adevărat, fraților, astăzi este ziua din luna a șasea în care prin Arhanghelul Gavriil, s-a adus bucuria cea mare a răscumpărării neamului omenesc. Arhanghelul a fericit-o pe Fecioara Maria, spunîndu-i mai întîi "Bucură-te!" și apoi "Ceea ce ești plină de har, că prin tine vine bucuria la toată lumea și întristarea neamurilor se risipește". Preacurata și Preasfînta Fecioară Maria este cu adevărat plină de har căci este comoara și vistieria tuturor darurilor Sfîntului Duh; iar pentru a vă da seama de acest lucru și adevăr am să folosesc o asemănare între cetele îngerești și Maica Domnului.

Sfinții Maxim Mărturisitorul, Grigorie Cuvîntătorul de Dumnezeu, Grigorie de Nîssa, Vasile cel Mare, Dionisie Areopagitul, ca și Sfîntul Nicodim Aghioritul spun că îngerii au luat de la Dumnezeu o deosebită vrednicie și negrăite daruri dumnezeiești. Și dacă aceste preasfinte cete îngerești au o mare felurime de calități și daruri firești și spirituale și vrednicii date lor de Dumnezeu, apoi Preasfînta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria pe toate aceste cete îngerești le covîrșește cu vrednicia, cu slava și cu darul (Luca 1, 28).

Îngerii, ceata cea mai de jos din cereasca ierarhie, au de la Dumnezeu darul și vrednicia de a sluji și ajuta la mîntuirea sufletelor omenești și de a povățui pe oameni la viețuirea creștinească și cu fapte bune, pentru a îndeplini astfel voia lui Dumnezeu (Evrei 1, 7-14), iar Preasfînta și Preacurata Fecioară Maria, prin harul dat ei de la Dumnezeu, mai mult decît toți îngerii se roagă și povățuiește pe cei credincioși pe calea mîntuirii, spune Sfîntul Ioan Damaschin.

Arhanghelii, ca binevestitori, au darul de a descoperi tainele proorocilor și a face cunoscută voia lui Dumnezeu oamenilor. Dar Preasfînta Fecioară Maria încă din acest veac a luat de la Dumnezeu darul proorociei. Astfel, proorocind prin Duhul Sfînt, mai întîi a arătat slava ei viitoare, zicînd: Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile (Luca 1, 48). Iar după ce a născut pe Mîntuitorul, a covîrșit cu sfințenia și cu darul toate cetele arhanghelilor. Îngerii din ceata sfintelor începătorii sînt mai mari peste cetele cele de jos și slujesc la îndreptarea a toată lumea și la păzirea tuturor conducătorilor, a țărilor, cetăților și a tuturor ținuturilor.

Apoi Preasfînta Fecioară Maria, fiind împărăteasa tuturor cetelor îngerești, cu sfintele și preaputernicile ei rugăciuni lucrează mai mult decît oricare ceată de îngeri la îndreptarea și mîntuirea oamenilor și păzește prin rugăciunile ei toate popoarele lumii. Dacă îngerii din ceata sfintelor stăpînii au stăpînire asupra diavolilor și cu putere îi opresc și-i potolesc de a nu vătăma pe cineva din oameni cît ar voi ei, apoi cîtă stăpînire nu are Preasfînta Fecioară Maria asupra diavolilor, care ispitesc pe oameni, oprind puterea lor de a face rău celor binecredincioși care o laudă și se închină ei cu credință și umilință?

Îngerii din ceata sfintelor puteri din cer, prin harul cel dat lor de Dumnezeu, pot să reverse darul făcător de minuni celor plăcuți ai lui Dumnezeu și să întărească pe oameni cu răbdare și tărie de suflet în necazurile și suferințele lor. Apoi cît dar și putere de facere de minuni nu are Maica Domnului și cît întărește și îmbărbătează în necazuri pe toți cei ce au dreaptă credință și o cheamă pe ea din inimă spre ajutor? Îngerii din ceata Domniilor au darul și puterea de la Dumnezeu de a domni peste ceilalți îngeri, care sînt mai jos decît ei, de a învăța pe oameni, de a stăpîni simțurile și patimile lor și a se face domni peste voile lor cele pătimașe. Apoi cîtă putere nu are împărăteasa tuturor îngerilor și doamna lumii, Preasfînta Născătoare de Dumnezeu, de a domni și împărăți lumea aceasta, de a povățui tot sufletul cel binecredincios și a stăpîni simțurile și poftele cele pătimașe pentru a ajunge, prin harul lui Dumnezeu, domni și împărați peste toate patimile și voile lor cele rele?

Ceata fericitelor tronuri, mai mult decît alte cete din cer, are darul de a se odihni și a purta pe Dumnezeu, după har, nu după ființă, căci după ființă este necuprins. Apoi care dintre îngeri și dintre oameni a odihnit și a purtat pe Dumnezeu mai mult decît Preasfînta Fecioară Maria, care a purtat în pîntecele și în brațele ei pe Dumnezeu-Cuvîntul, făcîndu-se prin aceasta scaun însuflețit și cuvîntător al Împăratului slavei? Despre aceasta și Biserica lui Dumnezeu adeverește, zicînd: Că mitrasul tău, scaun l-a făcut și pîntecele tău mai desfătat decît toate cerurile l-a lucrat.

Ceata sfinților și înțelepților heruvimi mai mult decît alte cete îngerești care stau mai jos decît dînșii, pururea strălucesc cu lumina înțelegerii și cu revărsarea înțelepciunii și cunoștinței dumnezeiești și sînt luminați în chip covîrșitor de Dumnezeu spre a înțelege marea adîncime a tainelor Sale și au putere a lumina pe îngerii cei mai de jos cu înțelegerea celor dumnezeiești. Apoi cîtă înțelegere duhovnicească și cîtă adîncime de taine dumnezeiești nu poartă întru sine Preasfînta Născătoare de Dumnezeu, care s-a făcut pe sine sălaș al înțelepciunii lui Dumnezeu.

Dumnezeieștii serafimi sînt prea înfierbîntați de dragostea lui Dumnezeu și au îndoită putere dumnezeiască și îndoită putere de înălțare și slavoslovie, mai mult decît toate celelalte cete îngerești care stau mai jos decît ei (Psalm 44, 11). Apoi cîtă fierbinte și dumnezeiască dragoste nu are Preasfînta și Preacurata Fecioară Maria, care L-a purtat în pîntece pe Hristos, izvorul cel fără de margine al dragostei și L-a născut mai presus de legile firii? Și de cîtă vedere dumnezeiască nu este plină Maica Domnului, care stă de-a pururea de-a dreapta Preasfintei Treimi, ca o împărăteasă a cerului și a pămîntului în haină aurită și cu toată strălucirea frumuseților duhovnicești împodobită și preaînfrumusețată? (Psalm 44, 15). Și dacă Dumnezeu se îmbracă în haină de lumină, (Psalm 103, 2), apoi de cîtă slavă și înălțare duhovnicească nu s-a învrednicit Preasfînta Născătoare de Dumnezeu, încît toată Biserica lui Hristos o numește pe ea Maica Luminii.

Iată, dar, iubiții mei frați, pentru care pricină am zis că Maica Domnului este comoara și vistieria tuturor darurilor Sfîntului Duh. Iată pentru care pricină Biserica lui Hristos cîntă Preasfintei Maicii lui Dumnezeu, zicînd: "Ceea ce ești mai cinstită decît heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decît serafimii"... Această cîntare este sfîntă, pentru că, așa cum am mai arătat, Preasfînta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria covîrșește pe toate cetele îngerești cu vrednicia, cu cinstea și cu toate darurile duhovnicești cu care a împodobit-o Duhul Sfînt. Aceasta o adeverește și dumnezeiescul părinte Ioan Damaschin în una din cele mai alese și multe laude pe care le-a alcătuit în cinstea Maicii Domnului, zicînd: "Înfrumusețatu-te-ai mai mult decît toată cuviința îngerilor, ceea ce ai născut pe Făcătorul lor".

Pînă aici, după a mea slabă putere, v-am arătat în ce chip Preasfînta Născătoare de Dumnezeu a fost și este comoara și vistieria tuturor darurilor Sfîntului Duh și pentru care pricină Biserica lui Hristos o numește pe ea "Mai cinstită decît heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decît serafimii".

În cele ce urmează vreau să vă arăt care din darurile Preasfintei Fecioare Maria a atras cel mai mult asupra ei harul Duhului Sfînt și îndurarea lui Dumnezeu. Fecioara Maria a fost împodobită de Dumnezeu cu toate darurile Preasfîntului Duh. Însă cel mai mare dar care a învrednicit-o să fie Născătoare de Dumnezeu și i-a adus negrăită cinste și slavă a fost, nu fecioria, ci darul smereniei. Fără acest dar toate celelalte nu i-ar fi fost de folos. Smerenia a fost adevărata pricină de slavă și de cinste Preacuratei Fecioarei, mai mult decît toate darurile pe care le avea. Pentru smerenia ei, după mărturia Sfîntului Duh, a căutat Domnul spre smerenia roabei Sale (Luca 1, 48) și a ridicat-o pe ea la atîta slavă și cinste, spre a fi lăudată în cer de toți sfinții și de oștile cerești, iar pe pămînt, fericită de "toate neamurile".

Smerenia a fost cea dintîi pricină și slavă pentru toți sfinții lui Dumnezeu. Smerenia l-a înălțat pe Avraam și l-a făcut prieten al lui Dumnezeu și tată al multor neamuri (Facere 17, 4), căci se socotea pe sine a fi pămînt și cenușă. Smerenia l-a înălțat pe Iosif și l-a făcut mai mare peste țara Egiptului (Facere 41, 40-41). Smerenia l-a făcut pe Moise cel gîngav la limbă povățuitor și legiuitor peste tot poporul lui Israel, căci se socotea pe sine nevrednic de această slujbă și ruga pe Dumnezeu să trimită pe altul la scoaterea poporului din robia Egiptului (Ieșire 4, 10, 13). Smerenia l-a arătat pe David a fi "după inima lui Dumnezeu", căci se socotea pe sine vierme și nu om (Psalm 21, 6).

Cu smerenia au strălucit marele Daniil proorocul, cei trei tineri din cuptorul Babilonului, marele prooroc Isaia și, mai mult decît toți, dumnezeiescul Ioan Botezătorul care nu se socotea pe sine vrednic a dezlega cureaua încălțămintei lui Hristos (Matei 3, 11). Pentru adîncimea smereniei lui s-a învrednicit a fi martorul cel mai văzător al Preasfintei Treimi la Iordan (Matei 3, 17) și s-a numit de Însuși Hristos cel mai mare om născut din femeie (Luca 7, 28). Iar dacă acești sfinți mari ai lui Dumnezeu au arătat atît de mare smerenie, apoi cine poate înțelege adîncimea smereniei care a fost în inima Preasfintei Fecioare Maria? Că ea, auzind și înțelegînd de la arhanghelul Gavriil că va zămisli de la Duhul Sfînt și va naște pe Fiul lui Dumnezeu, nu s-a înălțat cu inima, ci cu mare smerenie socotindu-se pe sine o simplă roabă, a zis: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvîntul tău! (Luca 1, 38).

Aici, cu adevărat, s-a împlinit cuvîntul Sfintei Evanghelii, care zice: Cine se va smeri pe sine, se va înălța (Matei 23, 12). Iar Sfîntul Efrem Sirul zice: "În inima adîncă se va înălța Dumnezeu". Deci dacă, după mărturia acestui sfînt părinte, toate lucrurile cele mai înalte pe cele smerite se reazămă, apoi și la Preasfînta Fecioară Maria, toate darurile cele mai înalte și duhovnicești cu care a fost împodobită de Dumnezeu s-au rezemat și au avut drept temelie veșnică smerenia ei.

Spre a desluși mai luminat cele amintite despre smerenia Maicii Domnului, o să vă spun o istorioară. Se zice că pe vremuri un vestit sculptor, Apeles, a făcut, pe lîngă alte statui vrednice de laudă și de mirare și un minunat spic de grîu de care atîrna un porumbel. Toți se minunau de această mare măiestrie în sculptură, deoarece se părea că în ea meșterul nu urmează firii, ci o depășește chiar. Dar aici era o taină de nedezlegat. Cum un spic de grîu să poarte pe el greutatea unui porumbel fără să se frîngă?

Dezlegarea tainei însă arată și închipuiește pe Preacurata Fecioară Maria, prin spicul de grîu, iar porumbelul era chipul Sfîntului Duh, care se odihnea peste dînsa, arătînd prin simbol smerenia cea mare a Preacuratei Fecioare Maria, care s-a aplecat cu multă dragoste și smerenie atunci cînd Duhul Sfînt a venit peste ea și a învrednicit-o, mai presus de mintea noastră, să nască în lume pe Fiul lui Dumnezeu (Luca 1, 35). Așadar, fraților, după cum ați auzit, smerenia a fost pricina de laudă și de cinste și de înălțare la toți sfinții lui Dumnezeu și cu atît mai mult la Preasfînta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria.

Dar să știți și să înțelegeți că mai presus de toate a fost smerenia cea nemăsurată a Domnului și Dumnezeului și Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a smerit pe Sine, ascultător făcîndu-se pînă la moarte, și încă moarte de cruce (Filipeni 2, 8). Însă această nemăsurată smerenie a Domnului I-a adus Lui nemăsurată slavă și cinste. Pentru aceea și Dumnezeu L-a preaînălțat și I-a dat Lui nume care este mai presus de tot numele, ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cerești, al celor pămîntești și al celor de dedesubt (Filipeni 2, 9-10).

Iar de va întreba cineva: "ce este smerenia?", la aceasta voi răspunde, nu cu cuvintele mele, ci cu ale Sfîntului Isaac Sirul care zice: "Smerenia este haina dumnezeirii, pentru că cu aceasta S-a îmbrăcat Dumnezeu cînd a binevoit a veni în lume și S-a îmbrăcat în firea noastră cea smerită". Iar dacă dorim să știm din ce fapte bune se naște ea, auzim pe Sfîntul Ioan Scărarul zicînd că smerenia se naște din ascultare și din tăierea voii. Și iarăși, de se întreabă cineva: "Pentru care motiv smerenia este atît de mare?" Răspundem împreună cu Sfinții Părinți: "Pentru că numai ea poate ucide cel mai mare păcat care este mîndria!" Căci prin acest cumplit păcat îngerii au căzut din cer, iar strămoșii noștri Adam și Eva au căzut din rai; căci ascultînd de șarpele diavol, li s-a nălucit a se face ca niște dumnezei (Facere 3, 5).

Astăzi Fecioara Maria a zămislit în pîntece da la Duhul Sfînt pe Iisus Hristos, Mîntuitorul lumii. Astăzi Arhanghelul Gavriil aduce Fecioarei și întregii omeniri cea mai mare bunăvestire de la întemeierea lumii, adică venirea pe pămînt a Fiului lui Dumnezeu, ca să ne răscumpere din robia păcatului, să ne scape de moarte și să ne facă din nou fii ai lui Dumnezeu după har. Pentru aceasta este atît de mare și necuprinsă cu mintea sărbătoarea de astăzi. Ea se prăznuiește primăvara, în luna Martie, care este luna creației, pentru că prin venirea lui Hristos în lume omenirea se reînnoiește, se naște din nou prin credință, prin botez și fapte bune. Să lăudăm deci pe Preacurata Fecioară Maria că s-a învrednicit să zămislească în trup pe Mesia cel mult așteptat. Să lăudăm și pe Gavriil arhanghelul că a adus pe pămînt cea mai sfîntă și mîntuitoare veste bună. Apoi să ne silim a urma exemplul Maicii Domnului și a imita virtuțile ei care au făcut-o vrednică să fie Maică și Născătoare de Dumnezeu. Adică fecioria, rugăciunea, smerenia și ascultarea ei.

Tinerii și fecioarele să imite fecioria îngerească a Preasfintei Fecioare Maria. Soțiile creștine să fie ascultătoare de soții lor, precum Fecioara de bătrînul Iosif, cu care era logodită. Mamele creștine să urmeze Maicii Domnului, care a primit să nască pe Hristos prin Duhul Sfînt și să nu-și părăsească datoria de a naște copii, pentru care au o mare răspundere. Preoții și călugării să se roage mult, cît mai mult lui Dumnezeu, pentru lume, pentru mîntuirea oamenilor și pentru pace pe pămînt. La fel și frățiile voastre să vă rugați mai mult, că numai prin rugăciune putem vorbi cu Dumnezeu, ne împăcăm cu toți oamenii, ne întărim în credință și sporim în fapte bune, fără de care nu ne putem mîntui. Să nu uităm că și Fecioara Maria a primit bunăvestire de la înger, în casa ei din Nazaret pe cînd se ruga. Căci atunci cînd ne rugăm, sîntem asemenea îngerilor, cîntăm și lăudăm împreună pe Dumnezeu și cu rugăciunea ardem pe diavoli. Mai ales Acatistul Bunei Vestiri, cel mai vechi acatist din Biserica noastră, ca și Paraclisul ei să nu ne rămînă necitite în fiecare zi și sărbătoare.

Pe lîngă acestea, să avem smerenie și dragoste către toți oamenii, știind că fără smerenie, fără iubire și credință dreaptă nimeni nu se poate mîntui. Am căzut din rai prin mîndrie. Să ne urcăm din nou la Dumnezeu prin smerenie. La toate faptele bune să adăugăm și postul. Iată, sîntem în Sfîntul și Marele Post. Să ne silim să postim după putere, că mare putere are rugăciunea unită cu postul. Nu uitați să vă spovediți toți din timp, cu evlavie și căință, ca să ne ierte Dumnezeu păcatele și să ne facem vrednici de Sfînta Împărtășanie și de lumina și bucuria cea mîntuitoare a Sfintelor Paști.

Vă îndemnăm iarăși, fraților, să apărați sfînta și dreapta credință ortodoxă printr-o viață creștinească exemplară. Iubiți Sfînta Biserică și ascultați de păstorii pe care vi i-a rînduit Dumnezeu. Feriți-vă de adunările rele, de creștinii dezbinați și de sectanți, căci ei s-au rupt de Biserica lui Hristos și hulesc și defaimă Sfînta Cruce, sfintele icoane și pe Maica Domnului. Amin.


Home Page


Copyright © 1999 BullSoft. All Rights Reserved.