Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Predică la Duminica lasatului sec de brînză
( a Izgonirii lui Adam din Rai )
Despre lucrarea faptelor bune în ascuns și despre milostenie

Versiune fara diacritice | Predici la duminici

Iar tu postind, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești (Matei 6, 17)

Iubiți credincioși,

Domnul și Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a venit din Cer ca să facă ascultare de Părintele Său și să slujească la mîntuirea neamului omenesc, scoțîndu-l din robia diavolului și a morții. În toată Evanghelia El a învățat neîncetat pe oameni, cum să facă voia lui Dumnezeu și cum să lucreze faptele bune spre slava Lui și spre mîntuirea sufletelor lor. În dumnezeiasca Evanghelie de azi, pe lîngă alte învățături, ne arată cum să postim și unde să adunăm comoară pentru sufletele noastre. Iată ce zice în privința postului ca să fie spre slava lui Dumnezeu și spre mîntuirea sufletelor noastre: Tu însă, cînd postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău care este în ascuns; și Tatăl care vede în ascuns îți va răsplăti ție (Matei 6, 17-18).

Dar Mîntuitorul ne-a poruncit nu numai postul să-l facem în ascuns, spre a scăpa de slava oamenilor, ci și milostenia, și rugăciunea, și toate faptele bune, că iată ce zice: Luați aminte ca faptele dreptății voastre să nu le faceți înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altfel nu veți avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri (Matei 6, 1). Deci, cînd faci milostenie, nu trîmbița înainta ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe ulițe, ca să fie slăviți de oameni; adevărat grăiesc vouă că își iau plata lor. Tu însă, cînd faci milostenie, să nu știe stînga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns și Tatăl tău care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Iar cînd vă rugați, nu fiți triști ca fățarnicii cărora le place, prin sinagogi și prin colțurile ulițelor, stînd în picioare, să se roage ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă că își iau plata lor. Tu însă, cînd te rogi, intră în cămara ta și, închizînd ușa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție (Matei 6, 2- 6).

Iată, frații mei, cum ne-a învățat Mîntuitorul nostru Iisus Hristos să lucrăm întru ascuns, spre a ne feri de păcatul cel mare al mîndriei și al slavei deșarte care de multe ori ne vine din lauda oamenilor.

Dar oare întotdeauna trebuie să lucrăm faptele bune în ascuns? Suntem datori să lucrăm faptele bune și în ascuns și la arătare, cînd nu vom putea să le ascundem. Numai un lucru să avem în vedere: ca toate faptele noastre să fie plăcute lui Dumnezeu și spre slava Lui. Că zice Mîntuitorul nostru Iisus Hristos: Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încît să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri (Matei 5, 16). Deci, ori de facem fapte bune în ascuns, ori întru arătare, să le facem spre slava și plăcerea lui Dumnezeu. Acest lucru ne învață și vasul alegerii marele Apostol Pavel, zicînd: De aceea, ori de mîncați, ori de beți, ori altceva de faceți, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceți. (I Corinteni 10, 31).

Dumnezeieștii Părinți ne arată că fapta are trup și suflet. Trupul faptelor bune este lucrarea lor, iar sufletul faptelor bune este scopul cu care le lucrăm. Deci, se cuvine să fim cu mare luare aminte la scopul cu care lucrăm faptele cele bune. Fapta bună făcută cu scop rău are temelie de umbră și, pe lîngă faptul că pierdem osteneala săvîrșirii ei, ne facem vinovați de osîndă. Căci Dumnezeu, care vede cele ascunse ale inimii noastre nu ia aminte la cele ce facem, ci la scopul cu care lucrăm fapta bună.

Acest adevăr ni-l arată și dumnezeiescul părinte Maxim Mărturisitorul, care zice: "În toate cele făcute de noi, Dumnezeu ia seama la scop" (Filocalia, vol. II, Sibiu, 1947, p. 86). Căci unul lucrează fapta bună ca să fie lăudat și cinstit de oameni, altul, ca să cîștige bani sau avere, iar altul, ca să tragă pe unii la păcate și dezmierdări. Toate aceste scopuri sunt rele și vătămătoare de suflet. Altul însă suferă toată osteneala faptelor bune și cu multă răbdare și smerenie își duce crucea vieții avînd în vedere numai scopul sfînt de a face toate spre slava lui Dumnezeu, spre a cîștiga milă și îndurare în ziua morții și a Judecății de apoi ca să-și mîntuiască sufletul. Fericit și de trei ori fericit este asemenea om care nu dorește altceva în viață decît mîntuirea sufletului său.

Oare cîți din sfinți, urînd slava de la oameni, au fugit de lume și au slujit lui Dumnezeu prin pustietăți și prin stîncile pămîntului! Iar unii, spre a fi urîți și batjocoriți de oameni, s-au făcut nebuni pentru Hristos, precum au fost sfinții Andrei și Simon. Alții, avînd în vedere prăpastia slavei deșarte, se sileau mai mult a ascunde faptele bune decît a le lucra. Așa vedem pe acel bătrîn care se depărta totdeauna întru adîncul pustiului și acolo își petrecea viața lui în tăcere, în liniște și rugăciune. Odată l-a întrebat ucenicul lui, zicînd: "Pentru ce, părinte, totdeauna fugi de noi și te depărtezi în adîncul pustiului? Nu este mai bine să trăiești aproape de oameni, ca văzînd ei nevoința și viața ta bună, să se folosească și alții, și tu vei avea mai mare plată de la Dumnezeu?"

Răspuns-a bătrînul: "Crede-mă, fiule, că măcar de ar fi cineva asemenea cu Sfîntul și Marele Prooroc al lui Dumnezeu Moise și ar trăi împreună cu oamenii, nu poate să se cheme fiu al lui Dumnezeu după dar și să-și folosească sufletul său nicidecum. Că eu sunt fiu al lui Adam, și precum Adam părintele meu, văzînd roada frumoasă și bună la gust, n-a răbdat să nu guste, prin care a murit, așa și eu, cînd văd rodul păcatului, îndată îl poftesc, prin care luînd și gustînd mor. Pentru aceea, Preacu-vioșii noștri Părinți, fugeau din lume la pustie, ca să-și omoare patimile și poftele dulceților căci acolo nu aflau mîncare care naște poftele păcatului" (Pateric, Rm. Vîlcea, 1930. Despre smerenie).

Iubiți credincioși,

Astăzi se lasă sec de brînză, iar de mîine începe Sfîntul și Marele post al Paștelui, care durează șapte săptămîni. Primele șase săptămîni formează postul propriu-zis, iar ultima săptămînă de la Florii pînă la Învierea Domnului, postim șapte zile în cinstea Sfintelor și mîntuitoarelor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos.

De felul cum trebuie să postim ne învață Însuși Mîntuitorul în Evanghelia de astăzi, cum am amintit la început. Adică să postim după puterea fiecăruia, dar în taină și cu bucurie, iar nu cu tristețe, căci sunt o parte din creștini care spun: "Eu nu pot posti că sunt bolnav!" Sau dacă totuși postesc o zi, două se arată triști, indispuși și chiar agitați. În această privință, frații mei, trebuie să știți că "Biserica nu este omorîtoare de oameni ci de patimi". Postul de mîncare de dulce și chiar de vin este rînduit de Biserică pentru toți, dar după putere. El este necesar tuturor, mai ales celor tineri, ca să-i oprească de la păcate și de la patimile trupești. Iar dacă cineva este bolnav, bătrîn sau neputincios să asculte de duhovnicul lui și să postească după cît poate.

Să știți și aceasta, că postul este de două feluri. Post trupesc, adică înfrînare de la mîncare pe un timp limitat, cu scopul de a ne ruga mai curat lui Dumnezeu și de a ne stăpîni firea. Al doilea, este postul sufletesc, adică înfrînarea limbii, a ochilor, a auzului de la cele rele; a mîinilor să nu lucreze vreun păcat și, mai ales, înfrînarea minții de la imaginații și gînduri pătimașe, a inimii de la pofte și tot felul de răutăți "care ies din inimă" și a voinței ca să nu accepte săvîrșirea vreunui păcat.

Iată deci, cele două feluri de posturi. Numai cine postește cu amîndouă felurile de post, adică și cu trupul și cu sufletul, numai acela ține post întreg și adevărat. Iar dacă cineva este bolnav să se înfrîneze de la mîncare după putere, dar să postească de mînie, de tutun, de beție, de ceartă, de înjurături, de glume, de somn mult, de gînduri și imaginații necurate, de cărți rele, de păcate urîte trupești și sufletești, de furt, de minciună, de judecăți prin tribunale, de vrăjitorie, de avorturi, de divorț, de dezbinări între rude și de tot păcatul. Că mai mare este postul sufletesc de gînduri și de faptele rele, decît postul trupesc de mîncare. Cine se înfrînează de la toate aceste răutăți se va putea cu ușurință înfrîna și de la mîncare și băutură.

Poate întreba cineva de vechimea postului, crezînd că postul a fost rînduit de Biserică mult mai tîrziu. Aici vă amintesc cuvintele Sfîntului Vasile cel Mare care spunea că postul este una din cele mai vechi porunci, fiind rînduit chiar din rai. Căci a poruncit Dumnezeu lui Adam: Din toți pomii din rai poți să mănînci, iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănînci, căci, în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreșit! (Facere 2, 16-17). Vedeți vechimea postului? Iar dacă Adam și Eva au călcat porunca postului și ascultării, vedeți că au fost izgoniți din rai și au murit? Iată vechimea postului și iată și urmările celor ce au putut dar n-au voit să postească. Deci și noi să ne silim a trece curgerea Postului Mare, cu înfrînare după puterea trupească și sufletească. Iar cînd nu putem sau nu știm cum să postim să urmăm sfatul preotului nostru.

Iubiți credincioși,

Postul se respecta și în Legea Veche. Iudeii posteau lunea și joia și în anumite zile după rînduiala de cult a Vechiului Testament. In Legea Harului, Sfinții Părinți, pornind de la cultul iudaic, au rînduit două zile de post săptămînal obligatoriu: miercurea, în amintirea vînzării Domnului de către Iuda și vinerea, în cinstea răstignirii Lui pe cruce. Mai tîrziu s-a rînduit și lunea zi de post, mai ales pentru călugări, ca să prisosească în toate Biserica creștină față de cultul iudaic. Apoi s-au rînduit și celelalte patru posturi de peste an, dintre care cel mai important pentru pocăința și creșterea noastră duhovnicească este Postul Mare. În acest sfînt post creștinii se înfrînează de la mîncare de dulce, merg cît mai regulat la biserică, se împacă unii cu alții, soții țin definitiv curățenie trupească. Apoi toți se roagă mai mult, citesc regulat Psaltirea, fac metanii și milostenie după putere, se spovedesc și se împărtășesc în post de două ori, sau măcar odată pînă la Sfintele Paști, renunță la judecăți, la certuri și distracții care robesc mintea și înșeală pe mulți.

Pentru a avea folos de post și pentru a-l trece cu ușurință, trebuie să-l unim cu încă două fapte bune cu sfînta rugăciune și cu milostenia. Rugăciunea și postul formează cele două aripi cu care creștinul poate zbura pînă la Hristos, iar amîndouă unite cu milostenia ne duc pînă în fața Preasfintei Treimi și formează cea mai sigură și scurtă scară de mîntuire pentru creștini. O scară numai cu trei trepte care ne poate ridica de jos, unde suntem căzuți împreună cu Adam, pînă sus, în Împărăția Cerurilor. Să iubim aceste trei virtuți și să le lucrăm toată viața, dar mai ales acum în Postul Sfintelor Paști. Postul este jertfa trupului, rugăciunea este jertfa sufletului, iar milostenia este jertfa dragostei în Hristos.

Să postim cu dragoste și să urcăm scara Postului Mare cu bucurie, iar nu suspinînd, "că pe dătătorul de bunăvoie îl iubește Dumnezeu". Adam a căzut călcînd porunca postului. De aceea se și numește Duminica de astăzi "a Izgonirii lui Adam din rai". Noi însă să ne ridicăm din căderea lui Adam, încercînd cu post, cu rugăciune și cu milostenie, scara celor patruzeci de zile ale Marelui Post, crescînd duhovnicește în credință, în dragoste și în nădejdea mîntuirii, pînă vom ajunge înaintea lui Hristos înviat și în lumina cea neapusă a Preasfintei Treimi.

În seara aceasta se citește la vecernie o rugăciune de iertare și se iartă, acasă și în biserică, toți credincioșii din fiecare sat, parohie, familie, ca și cei din mănăstiri. Fără iertare nu putem începe postul, nu ne putem ruga și osteneala ne este fără folos. Iar începînd de mîine, timp de patru zile se citește, în fiecare biserică, "Canonul Mare" al Sfîntului Andrei Criteanul, o prea frumoasă rugăciune de pocăință. Care puteți, luați parte cu evlavie la slujba Canonului Mare, care se citește patru zile. Acasă citiți cărți de rugăciuni și cărți creștinești, după timp și putere faceți metanii și, mai ales, citiți Psaltirea pînă la Sfintele Paști, că mare putere au psalmii.

Cu aceste scurte învățături duhovnicești, încheiem predica de azi și rugăm pe bunul Dumnezeu să ne binecuvînteze începutul Postului Mare, ca să-l parcurgem cu folos și să ajungem cu bucurie să ne închinăm și slăvitei Sale Învieri. Amin.


La începutul paginii | Predici la duminici

Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Copyright © 1999-2018 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.