Make your own free website on Tripod.com
Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Predică la Duminica dinaintea Nașterii Domnului
( Despre nașterea duhovnicească a creștinului )

Versiune fara diacritice | Predici la duminici

Adevărat, adevărat zic ție: De nu se va naște cineva din apă și din Duh,
nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu
(Ioan 3, 5)

Iubiți credincioși,

Întrucît cu mila lui Dumnezeu sîntem în ajunul prea luminatului praznic al Nașterii Domnului, ne-am gîndit să vorbim astăzi despre nașterea noastră cea duhovnicească. Fără de aceasta nici un creștin nu poate să se mîntuiască, după cuvîntul Mîntuitorului care zice: De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3, 5). Fiindcă, ce este născut din trup, trup este, și ce este născut din Duh, Duh este (Ioan 3, 6).

Dar, frații mei, cînd și cum primim noi această duhovnicească naștere prin apă și prin Duh? Negreșit, această naștere o primim toți la Sfîntul Botez. Dar ce dobîndim noi creștinii ortodocși prin această naștere de la Sfîntul Botez? Intîi, prin Sfîntul Botez sîntem iertați de păcatul strămoșesc și ne facem fii ai Bisericii lui Hristos (Efeseni 5, 26). Prin Sfîntul Botez sîntem îmbrăcați împreună cu El la o viață nouă (Romani 6, 4). Prin Sfîntul Botez primim înaintea Sfîntului Duh înnoire (Tit 3, 5). Prin Sfîntul Botez primim libertatea de a trăi în comuniune cu Dumnezeu, odată ce am fost izbăviți de păcat și ne-am făcut robi ai lui Dumnezeu (Romani 6, 22).

Prin Sfîntul Botez ne-am lepădat de satana și de toate lucrările lui, după rînduiala Sfîntului Botez; ne-am lepădat de omul vechi (Coloseni 3, 9), am făcut mărturisirea dreptei credințe; ne-am făcut fii după dar ai lui Dumnezeu (Galateni 4, 5); ne-am îmbrăcat cu Hristos (Galateni 3, 27). Știm cu toții că există un singur Botez (Efeseni 4, 5). Cel ce botează a doua oară pe cel botezat în numele Preasfintei Treimi, acela a doua oară răstignește pe Hristos, după Sfîntul Ioan Damaschin. Au fost cazuri în Biserică, cînd, în vederea iconomiei, s-a primit botezul schismaticilor și chiar al ereticilor (Canonul 2 al Soborului 6 Ecumenic).

Din cele spuse pînă aici am arătat despre nașterea duhovnicească a creștinului prin Sfîntul Botez și că în Biserica lui Hristos este un singur Botez. Să vorbim acum și despre alte nașteri duhovnicești care sînt înainte și după Botez, și în ce condiții se poate totuși repeta Botezul.

Nașterile spirituale dinainte și de după Sfîntul Botez se pot repeta ori de cîte ori este nevoie, spre folosul sufletelor omenești. Care sînt aceste nașteri spirituale care se pot repeta? Întîi este nașterea spirituală care se face prin cuvînt, prin care se trezește omul la o viață nouă în Hristos, spre a părăsi păcatele și credința lui rătăcită. Cu acest botez al cuvîntului, Sfinții Apostoli, mai înainte de a boteza pe catehumenii din păgîni, și din iudei, îi trezeau la credința cea adevărată în Hristos prin predica cuvîntului lui Dumnezeu.

Așa vedem că marele Apostol Petru, după pogorîrea Sfîntului Duh, a propovăduit Evanghelia în Ierusalim, adeverind despre Învierea Domnului și pogorîrea Lui în iad. Prin această predică au crezut în Hristos în acea zi ca la trei mii de suflete (Fapte 2, 4). Vedeți că și aici credința a venit prin auz, iar auzul prin cuvîntul lui Dumnezeu? După aceasta a urmat și Sfîntul Botez al celor ce au fost treziți la credința în Hristos Iisus prin cuvîntul adevărului. Aceasta a fost o naștere duhovnicească înainte de primirea Sfîntului Botez. De această naștere duhovnicească prin auzirea cuvîntului lui Dumnezeu vorbește și Sfîntul Apostol Pavel, zicînd: Căci de ați avea zeci de mii de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos (I Corinteni 4, 15; 9, 1; Ioan 1, 4).

Dar și în alt loc Sfîntul Apostol Pavel numește copii ai săi pe cei ce i-a născut prin cuvînt, zicînd: O, copiii mei, pentru care sufăr iarăși durerile nașterii pînă ce Hristos va lua chip în voi (Galateni 4, 19). Mai arată că și pe Onisim l-a născut prin cuvînt cînd era în temniță și în lanțuri și zicea: Te rog pe tine pentru fiul meu pe care l-am născut fiind în lanțuri, Onisim (Filimon 1, 10). Din aceste mărturii ale Sfintei Scripturi și din altele pe care nu le mai însemnăm aici pentru scurtime, să cunoaștem că este și o naștere spirituală prin cuvîntul lui Dumnezeu.

Însă, frații mei, să știm că mai este și a doua naștere duhovnicească ce se face prin Taina Spovedaniei și prin canon de pocăință, numită și "al doilea botez", după rînduiala tainelor creștinești.

Deci prin adevărata spovedanie și pocăință cea cu lacrimi se face o naștere spirituală. Despre aceasta zice Sfîntul Grigorie Teologul: "Lacrimi de pocăință vărsîndu-se, este asemenea cu botezul" (Hexaimeron, op. cit., p. 156). De aceea și Biserica Ortodoxă, avînd mărturiile Sfintei Scripturi și ale dumnezeieștilor Părinți, înțelege că "Spovedania curată este al doilea botez" (Molitfelnic, rînduiala Sfintei Spovedanii). Însă să nu uităm că nașterea duhovnicească de la Sfîntul Botez prin apă și prin Duh nu se mai repetă, iar nașterea prin cuvînt, prin spovedanie și pocăință cu lacrimi o putem face oricînd este nevoie, spre folosul sufletelor omenești, spre îndreptarea și spre luminarea lor. Căci dacă Preabunul și Preaînduratul Dumnezeu n-ar fi rînduit nașterea duhovnicească prin spovedanie și pocăință, cu adevărat nimeni din noi nu ar putea să se mîntuiască. Căci nici un om nu este fără de păcat înaintea lui Dumnezeu. De aceea toți avem nevoie de spovedanie și pocăință și facerea canonului.

Este încă și altă naștere duhovnicească care tot prin spovedanie și făgăduință de îndreptare se face. Este tunderea în monahism sau călugăria pe care Sfinții Părinți o înțeleg ca un al doilea Botez. Ultimul și cel mai mare botez și deci naștere duhovnicească este mucenicia, adică botezul sîngelui pe care l-au primit toți martirii care au fost chinuiți și uciși pentru credința cea dreaptă în Hristos. Prin aceste chipuri de naștere duhovnicească arătate pînă aici, și mai ales prin Botez și spovedanie Biserica lui Hristos aduce Mirelui ei mare și nemăsurată mulțime de suflete, care prin darul și mila lui Dumnezeu dobîndesc mîntuirea și moștenesc împărăția lui Dumnezeu.

Acest adevăr îl arată luminat dumnezeiescul părinte Efrem Sirul, zicînd: "Pocăința este dar de multă roadă aducător, căci în tot felul aduce lucru îmbunătățit lui Dumnezeu. Pocăința este țarină mult roditoare care în toată vremea se lucrează. Pom al vieții este, că pe mulți care au murit prin păcate îi înviază. Pocăința zice păcătoșilor: dați-mi mie greutatea păcatelor. Aceasta îmi este mie dobîndă pentru faptă. Ai credință? Dă-mi dobînda credinței, adică pocăință! Printr-însa se face credința ta lucrătoare. A văzut Dumnezeu că pe neamul omenesc îl tulbură vrăjmașul diavol și a pus împotriva lui pocăința spre curăție. Acela îndeamnă să păcătuiască, iar pocăința este gata să primească pe cel ce păcătuiește. Vrăjmașul silește pe om să nelegiuiască, iar pocăința îl sfătuiește să se întoarcă. Acela se silește să deznădăjduiască pe om, iar aceasta nădejde de mîntuire îi făgăduiește..."

A zis Isaia Proorocul: Cînd te vei întoarce și vei suspina, atunci te vei mîntui. Iată îți aduce ție mărturie, numai pocăiește-te. De va suspina cel ce a păcătuit, îndată cu suspinul și greutatea balaurului a ieșit. Pocăința îl povățuiește pe om spre mîntuire și atunci nu numai că vei suspina, ci și lacrimi vei vărsa cu multă durere. Căci sufletul văzînd ca pe un tată pe Dumnezeu, după o vreme se pornește către lacrimi. Și lacrimi varsă pentru două pricini: ca să plece pe Dumnezeu spre iubire ca pe un Părinte și să se curățească de răutatea șarpelui.

N-ai auzit ce zice David? Spăla-voi în toate nopțile patul meu. Însă întîi a suspinat și apoi a lăcrimat. Îți arăt ție din firea cea prea mare că întîi se face vînt și apoi vine ploaia. Întîi tunetul trăsnește și apoi norii pică ploaie. Același prooroc David zice: Ostenit-am întru suspinul meu (Psalm 6, 6). Iar osteneala suspinului este mulțimea lacrimilor de pocăință. Osteneala suspinului este durerea inimii. Drept aceea s-a dovedit că și lacrimile se înmulțesc cînd suspinurile înainte povățuiesc. Deci nu se cuvine să ne deznădăjduim de mîntuire, fraților, avînd maică pocăința" (Sfîntul Efrem Sirul, Cuvînt pentru pocăință, tomul III, 1823, p. 197- 207).

Iubiți credincioși,

Am socotit de cuviință să arăt din cuvintele Sfîntului Efrem Sirul cît de mare este Taina Pocăinței și a Spovedaniei și cît de mare mulțime de suflete se apropie de Dumnezeu prin această naștere duhovnicească a adevăratei pocăințe.

Dumnezeiasca Evanghelie ne spune că și în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăiește (Luca 15, 7). Și dacă pentru unul care se pocăiește se face atît de mare bucurie în cer, oare cîtă bucurie se face la Dumnezeu pentru nenumărate mulțimi de suflete care se întorc către El din toată inima lor? Știm și din altă mărturie a Sfintei Scripturi că Dumnezeu nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu (Iezechiel 18, 22-32).

Deci fericiți și de trei ori fericiți sînt acei oameni care se întorc către Dumnezeu cu adevărată pocăință, părăsind păcatele. Că dacă Botezul este spălare de păcate și sfințire pentru om (I Corinteni 6, 11), tot așa și pocăința adevărată este curățire și spălare de păcate, care face pe om renăscut și reînnoit înaintea lui Dumnezeu. Aceasta o spune și Sfîntul Grigorie Teologul. "Știu încă și al cincilea botez, al lacrimilor, dar este mai ostenicios" (Psalm 6, 6).

Mare este pocăința și lui Dumnezeu foarte iubită, căci voia Lui cu adevărat o face. Aceasta este masa lui Dumnezeu că printr-însa vine mintea oamenilor. Zice și Mîntuitorul: Mîncarea Mea este să fac voia Tatălui Meu celui din ceruri. Deci pocăința este pîinea lui Dumnezeu cea minunată. Iar bucatele cele de multe feluri ale lui Dumnezeu sînt înfrînarea, postul, privegherea, rugăciunea întinsă și supunerea cu smerenie. Că de aceasta se îndulcește Dumnezeu mai mult decît de celelalte jertfe. Zice și Sfîntul Apostol Pavel că lucrarea faptelor bune este "pîinea Stăpînului". În continuare zice: "Drepții prin mici fapte bune mai mult îmblînzesc pe Dumnezeu decît unii care lucrează multe. Că nu la faptă privește Dumnezeu, ci la punerea înainte și la voință. El nu caută la ceea ce se face, ci la osîrdia cu care se săvîrșește. Văduva cu bănișorii, pe cei mulți cu bani de aur i-a biruit". Zice iarăși Sfîntul Efrem: "Mare topitoare este pocăința, fraților, căci primește aramă și o schimbă în aur, plumb primește și dă argint". Iarăși zice: "Mare folos a adus oamenilor pocăința, că prin ea pe Dumnezeu Îl facem milostiv. Mare este pocăința pe pămînt. Că sufletelor se face scară către cer, ridicîndu-le acolo de unde au căzut prin păcat..." (Sfîntul Efrem Sirul, Cuvînt pentru pocăință, tomul III, 1823, p. 197- 207).

Iubiți credincioși,

Duminica de astăzi este numită "Duminica dinaintea Nașterii Domnului". Ea are rolul de a ne pregăti duhovnicește pentru marele praznic al Intrupării Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria, în peștera din Betleem, pentru mîntuirea lumii.

Cea mai bună pregătire a creștinilor și a noastră pentru întîmpinarea Mîntuitorului este pocăința, mărturisirea cu căință a păcatelor și începerea unei vieți duhovnicești noi în Iisus Hristos. Iată Mesia vine, Fiul lui Dumnezeu este trimis de Tatăl în lume, fecioara Maria cu bătrînul Iosif caută loc de naștere în Betleem dar nu găsește. Steaua se pregătește să răsară pe cerul lumii. Arhanghelul Gavriil, care a slujit la taina Intrupării, se bucură. Lumea așteaptă, diavolii se cutremură, iar lumea se pregătește sufletește să primească pe Pruncul Iisus.

Dar noi, frații mei, cum ne pregătim să primim pe Hristos? Vine în lume Domnul păcii, va afla El loc de odihnă în inimile noastre? Oare noi ne-am împăcat prin pocăință cu Dumnezeu și fiecare unul cu altul prin iertare?

Vine la noi Mîntuitorul lumii, să împace popoarele, să liniștească mințile, să spele păcatele și să mîntuiască sufletele noastre, dar noi oare ne-am pregătit să-L primim pe Hristos? Ne-am mărturisit păcatele la duhovnic? Am plîns pentru ele? Am făcut canonul cuvenit? Ne-am înnoit duhovnicește prin rugăciune, prin milostenie și împăcare? Ne-am unit cu Hristos prin Sfînta Împărtășanie? Sau tot amînăm pocăința pînă va veni fără veste vremea sfîrșitului?

Fecioara Maria a găsit loc de naștere Fiului lui Dumnezeu, în peștera din Betleem, că nimeni n-a vrut s-o primească. Oare noi ne-am pregătit să-L găzduim pe Hristos în inimile noastre? Dar El nu intră să se sălășluiască în inimile pline de ură, de răutate, de mîndrie și desfrînare. Hristos nu intră în casele unde stăpînește beția, uciderea de copii, desfrîul și necredința. Hristos nu se naște prin Duhul Sfînt în inimile robite de patimi și mai ales de duhul mîndriei și al deznădejdii.

Așadar, frații mei, să ne pregătim că vine Hristos în lume s-o împace și s-o înnoiască, căci lumea nu mai poate trăi fără El. Vine în casele și inimile noastre să ne nască din nou, să ne ierte păcatele să ne dăruiască Trupul și Sîngele Său, să ne prefacă inima împietrită în Biserică vie, în altar de rugăciune și de jertfă. Deci, nimeni să nu fie trist și tulburat! Nimeni să nu-I închidă ușa sufletului său. Nimeni să nu mai zacă în beții și desfrîu, în nepăsare și necredință. Ci să ne curățim și să ne împăcăm, să ne înnoim duhovnicește și împăcîndu-ne unii cu alții, împreună cu îngerii să cîntăm: "Hristos se naște, slăviți-L; Hristos din ceruri, întîmpinați-L; Hristos pe pămînt, înălțați-vă. Cîntați Domnului tot pămîntul!" Amin.


La începutul paginii | Predici la duminici

Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Copyright © 1999-2007 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.
Aveti intrebari, sugestii, observatii referitoare la acest site? Scrieti la paginiortodoxe at yahoo dot com