Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Predica la Duminica Cincizecimii
( Despre darul vorbirii in limbi )

Versiune cu diacritice | Predici la duminici

Darul limbilor va inceta (I Corinteni 13, 8)

Iubiti credinciosi,

Pe cit ne va ajuta mila si indurarea lui Dumnezeu astazi vom vorbi despre incetarea darului vorbirii in limbi in Biserica lui Hristos.

Darul vorbirii in limbi a fost dat de Dumnezeu Sfintilor Apostoli la Duminica pogoririi Duhului Sfint, dar numai pentru o vreme, cu scopul de a se converti mai usor neamurile pagine la crestinism.

Intr-adevar, la pogorirea Duhului Sfint, Dumnezeu a vorbit iudeilor prin gurile strainilor. Caci iudeii straini, auzind pe apostoli vorbind in limba lor despre faptele minunate ale lui Dumnezeu, au crezut (Fapte 2, 11). Despre darul vorbirii in limbi Apostolul Pavel a proorocit ca va inceta in Biserica (I Corinteni 13, 8) deoarece a fost un dar si un semn numai pentru inceputul crestinismului ca sa-i converteasca mai usor pe necredinciosi (I Corinteni 14, 22-28). Despre incetarea darului vorbirii in limbi in Biserica, arata luminat si marele dascal si luminator a toata lumea, Sfintul Ioan Gura de Aur care zice: "Pentru care pricina a fost dat si luat dintre oameni darul vorbirii in limbi? Nu pentru ca Dumnezeu ne necinsteste, ci pentru ca ne cinsteste foarte mult. Si iata cum: Oamenii erau atunci mai nepregatiti, deoarece erau de curind izbaviti de idoli si mintea lor era inca neascutita si mai nesimtitoare; erau atrasi si incintati de toate cele trupesti, nu aveau inca nici o idee despre darurile netrupesti si nu stiau ce este harul spiritual care se contempla numai prin credinta. Pentru aceea se faceau atunci semne. Unele dintre harismele cele duhovnicesti sint nevazute si se inteleg numai prin credinta. Iar altele se fac prin semne vazute pentru incredintarea celor necredinciosi.

Deci, eu acum n-am nevoie de semne. Cel ce nu crede are nevoie de zalog. Dar eu, care nu am nevoie de zalog nici de semne, stiu ca am fost curatit de pacate, chiar daca nu as vorbi in limbi. Cei de atunci, insa, nu credeau daca nu aveau semn ca marturie a adevarului in care credeau. Prin urmare li se dadeau semne nu ca unor credinciosi, ci ca unor necredinciosi, ca sa devina credinciosi". In acest sens zice marele Apostol Pavel: Limbile sint spre semn, nu credinciosilor, ci necredinciosilor (I Corinteni 14, 22).

Iubiti credinciosi,

Pina aici v-am aratat, nu cu cuvintele mele, ci cu ale Sfintei si dumnezeiestii Scripturi, ca darul vorbirii in limbi a incetat in Biserica lui Hristos si totodata v-am aratat si pricina pentru care a incetat, ca sa stiti si sa puteti spune si la cei rataciti de la dreapta credinta, care se lauda ca ei ar avea darul vorbirii in limbi.

Dar oare, fratii mei, seamana vorbirea lor in limbi cu vorbirea cea adevarata in limbi care a fost la inceputul crestinismului? Nicidecum. Caci acesti pretinsi vorbitori in limbi fac niste bolboroseli si nimenea nu intelege ce spun si asa inseala pe cei ce nu cunosc ce spune Scriptura despre adevarata vorbire in limbi. Noi stim ca glosolalia este vorbirea in limbi, iar pronuntarea unui amestec ciudat de sunete nu poate fi numita vorbire, ci bolborosire. In Sfinta Scriptura este vorba de "limba" sau de "limbi". Un amestec ciudat de sunete nu poate fi numit vorbire, iar sunetele incilcite si gingave nu pot fi numite "limbi", cita vreme sint neintelese si fara nici o rinduiala.

Prin darul vorbirii in limbi, Dumnezeu isi descopera tainele Sale cele minunate (Fapte 2, 11; I Corinteni 14, 2), insa este de neconceput ca El sa faca vreodata vreo descoperire prin bolborosire. Dumnezeu ne-a dat fiecaruia la indemina limba noastra materna, care este mijlocul cel mai bun si cel mai potrivit pentru a ne face sa intelegem tot ce El ne descopera. Ori, prin mijlocirea bolboroselilor, Dumnezeu mai mult ne-ar incurca decit ne-ar lamuri.

Acesti oameni zic ca nu sint intelesi cind vorbesc in limbi, pentru ca nu vorbesc oamenilor, ci lui Dumnezeu si ca in duh vorbesc taine (I Corinteni 14, 2). Noi insa invatam ca cei insuflati vorbeau limpede, pe inteles si oamenilor si lui Dumnezeu, uneori putind fi intelesi, iar alteori nu, in functie de felul ascultatorilor pe care ii aveau, straini sau localnici. In Ierusalim Apostolii au vorbit oamenilor si au fost intelesi pentru ca ascultatorii erau oameni straini de alta limba (Fapte 2, 1-12).

In Corint insa cei insuflati nu vorbeau oamenilor ci lui Dumnezeu, pentru ca ei nu aveau in fata decit localnici nestiutori de alte limbi si de aceea nimenea nu putea intelege. In aceste cazuri se poate spune, cu drept cuvint, ca cel ce vorbeste in limbi (I Corinteni 14, 2) nu vorbeste oamenilor, ci lui Dumnezeu, deoarece pentru ascultatori cele vorbite de ei sint taine pe care nu le pot intelege fara talmacire.

Fiecare crestin ar trebui sa dovedeasca prezenta si lucrarea Duhului Sfint in el. Dar prezenta Duhului Sfint nu se dovedeste numai prin vorbirea in limbi. Marele Apostol Pavel zicea ca roadele Duhului Sfint sint: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinta, blindetele, infrinarea, curatia (Galateni 5, 22-23). Iata, insa, ca printre roadele Duhului nu este pomenita vorbirea in limbi, deoarece a fost un dar al Bisericii numai pentru un anumit timp, nu cum sint cele enumerate mai sus, pe care trebuie sa le aiba crestinul din toate timpurile. Cine se dovedeste ca are aceste roade ale Duhului Sfint, acela are si pe Duhul Sfint.

Oare noi ortodocsii nu avem deloc darul vorbirii in limbi? Sau il avem mai putin decit alti crestini? A spune asa ceva inseamna a osindi pe altii din mindrie si a judeca prea partinitor. Darul vorbirii in limbi nu este un dar obisnuit, ci unul deosebit si nu este dat fiecaruia (I Corinteni 12, 10). De ce atunci unii sectanti l-au socotit drept o conditie a mintuirii? Apostolul zice: Oare toti vorbesc in limbi? (I Corinteni 12, 30). Deci si cei ce nu vorbesc in limbi pot sa fie buni crestini in comunitatea crestinilor adevarati intrucit nu toti crestinii au aceleasi daruri. Atunci cum se poate pretinde ca toti sa aiba darul vorbirii in limbi? Apostolii nu l-au cerut, ba chiar au aratat ca intre localnici e nefolositor. Nici ei insisi nu au folosit darul vorbirii in limbi, decit in cazuri extraordinare cind a avut un anumit rost, cum a fost pogorirea Duhului Sfint din Ierusalim. Altfel l-ar fi cerut si noua tuturor.

Iata acum care sint conditiile principale prin care se poate cunoaste adevarata glosolalie sau vorbirea in limbi:

1. Cel care vorbeste intr-o limba insuflata sa fie inteles de toti cei straini care sint de fata (Fapte 2, 1-13).

2. Cind cineva vorbeste intr-o limba insuflata intre localnici, care nu cunosc lucruri straine, cum a fost cazul din Corint, este nevoie de un alt dar, de acela al talmacirii, fara de care vorbirea in limbi este o vorbire in vint si o nebunie (I Corinteni 14, 23).

3. Darul vorbirii in limbi nu a fost dat Bisericii pentru totdeauna, cum am aratat, ci a fost dat numai la inceputul crestinismului spre a trezi pe pagini si pe iudei ca sa creada in Hristos. De aceea Marele Apostol Pavel a aratat ca darul vorbirii in limbi va inceta in Biserica (I Corinteni 13, 8).

4. Dupa ce am crezut in Hristos ca este Dumnezeu adevarat, nu mai avem nevoie de vorbirea in limbi, deoarece limbile sint semn, nu pentru credinciosi, ci pentru cei necredinciosi (I Corinteni 14, 22).

5. Chiar la inceputul crestinismului darul vorbirii in limbi a fost unul din darurile cele mai mici in Biserica fata de cel al proorociei (predicii), al talmacirii, al dragostei si altele care erau superioare. Despre aceasta zice Sfintul Apostol Pavel: De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator (I Corinteni 13, 1).

Este cu totul exclus sa se creada ca vorbirea in limbi prin darul Sfintului Duh ar insemna o bolborosire de vorbe intr-o limba neexistenta sau numai conceputa, deoarece atunci nu s-ar mai vorbi de limbi (Marcu 16, 17) si mai presus de toate ar fi de neinlaturat contrazicerea din Faptele Apostolilor, la capitolul 2. Bolborosirile si sunetele nearticulate precum si cuvintele incilcite pe care le auzim la vorbitorii in limbi in ziua de azi se aseamana foarte mult cu manifestarile pagine in fata zeului Dionisos si cu ale ereticilor montanisti, gnostici si tuackeri de mai tirziu, pe care Biserica lui Hristos cea dreptmaritoare i-a dat anatema pentru totdeauna.

Asadar, fratilor, sa stiti ca este cu totul straina de Duhul lui Dumnezeu vorbirea in limbi a acelor ce li se pare ca o au azi, si indraznesc fara de Dumnezeu sa rastalmaceasca adevarata glosolalie, care a fost cu adevarat un dar harismatic la inceputul crestinismului.

Iubiti credinciosi,

Astazi este Duminica Cincizecimii, numita si Duminica Rusaliilor sau Duminica Mare. Astazi, la 50 de zile de la Inviere si la zece zile de la Inaltarea Domnului la cer, a fost trimis pe pamint in chip de limbi de foc Duhul Sfint Mingiietorul, a treia persoana a Preasfintei Treimi, "Care din Tatal purcede", cum marturisim in Crez. El a fost trimis de catre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru a desavirsi opera de rascumparare si mintuire a neamului omenesc prin jertfa Sa de pe Cruce. Mai inainte de patima Sa, Mintuitorul spunea ucenicilor Sai: De ma iubiti, paziti poruncile Mele si Eu voi ruga pe Tatal si alt Mingiietor va va da voua ca sa fie cu voi in veac, Duhul Adevarului, pe Care lumea nu poate sa-L primeasca, pentru ca nu-L vede, nici nu-L cunoaste. Voi il cunoasteti, ca ramine la voi si va fi in voi va fi. Nu va voi lasa orfani. Voi veni la voi... (Ioan 14, 15-18).

In alt loc Mintuitorul iar fagaduieste Apostolilor, si prin ei tuturor celor ce vor crede in El, pe Duhul Sfint, zicind: Iar cind va veni Mingiietorul, pe Care Eu Il voi trimite voua de Tatal, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine (Ioan 15, 26). Iar scopul trimiterii Sfintului Duh pe pamint ni-l descopera Domnul nostru Iisus Hristos, zicind: Iar cind va veni Acela, Duhul Adevarului, va va calauzi la tot adevarul; caci nu va vorbi de la Sine, ci cite va auzi va vorbi si cele viitoare va va vesti. Acela Ma va slavi pentru ca din al Meu ia si va vesteste voua (Ioan 16, 13-14).

Deci ce trebuie sa stim noi despre Sfintul Duh? Ca este a treia persoana a Preasfintei Treimi, ca purcede de la Tatal si ca a fost trimis in lume prin Fiul, dupa inaltarea Sa la cer. Dar de ce a venit pe pamint la zece zile dupa Inaltarea Domnului? Pentru ca Fiul lui Dumnezeu, cind S-a inaltat la cer, a zabovit cite o zi la fiecare din cele noua cete ingeresti pentru a le innoi si bucura prin Invierea Sa. A zecea zi, spun unii Sfinti Parinti, dupa ce Fiul S-a asezat de-a dreapta Tatalui pe tronul slavei Sale, a trimis pe Duhul Sfint in lume.

De ce se numeste Sfintul Duh "Mingiietorul" si "Duhul Adevarului"? Pentru ca Duhul Sfint mingiie pe crestini cit sint pe pamint. El mingiie mamele care nasc si cresc copii, mingiie pe copiii orfani, pe saraci, pe infirmi, pe vaduve si pe cei bolnavi si pe batrini. Duhul Sfint mingiie si intareste in credinta si in rabdare pe mucenicii care rabda grele chinuri si isi dau viata pentru Hristos. Duhul Sfint mingiie pe credinciosi, pe calugari si pe slujitorii Bisericii in timpul rugaciunii si al grelelor ispite care vin asupra lor de la diavol, de la oamenii rai si din firea lor inclinata spre pacat. Duhul Sfint mingiie inimile celor smeriti si rivnitori pentru Hristos si mustra prin constiinta pe cei pacatosi care nu se pocaiesc.

Duhul Sfint se numeste "Duhul Adevarului" pentru ca prin El se marturiseste si se apara dreapta credinta pe pamint, se intaresc dogmele ortodoxe, se vesteste Sfinta Evanghelie in lume, se inspira sfintii, proorocii, ierarhii, preotii si cuviosii care pastoresc Biserica lui Hristos, care vestesc cele viitoare si povatuiesc sufletele pe calea mintuirii. Pe toate le sfinteste, le indrepteaza si le calauzeste "la tot adevarul" Duhul Sfint, care ramine cu noi "in veac", adica si pe pamint si in cer, dupa mutarea noastra la cele vesnice. Duhul Sfint "va marturisi" despre Hristos ca este Fiul lui Dumnezeu Mintuitorul si Judecatorul lumii si "va vesti", adica va descoperi celor alesi tainele Sale cele viitoare. Tot Duhul Sfint va mustra si va vadi necredinta celor lepadati de Dumnezeu, eresul si reaua credinta a sectelor rupte din sinul Bisericii, ca si rautatea pacatosilor robiti de pacate si nepocaiti.

Dar de ce a venit Sfintul Duh Duminica si in chip de limbi de foc s-a asezat pe capetele Sfintilor Apostoli aflati in foisorul Cinei din Ierusalim? Domnul a inviat Duminica, in ziua cea dintii a saptaminii, si tot Duminica pe la orele noua dimineata S-a coborit Duhul Sfint peste Apostoli, ca sa sfinteasca aceasta zi, ca zi de odihna vesnica a crestinilor in locul sabatului Legii Vechi si sa ne indemne Duminica dimineata, mai ales la biserica, pentru a asculta Sfinta Liturghie si cuvintul de invatatura din Evanghelie.

Limbile de foc ce s-au asezat peste Apostoli ca un vuiet si suflare de vint ce vine repede (Fapte 2, 1-4) simbolizau focul Duhului Sfint ce avea sa arda toata necredinta, tot eresul si pacatul in lume.

Prin limbile de foc ale Duhului Sfint s-au sfintit cei doisprezece Apostoli, s-a intemeiat in lume Biserica si urma sa se hirotoneasca diaconi, preoti si episcopi. Prin acest foc dumnezeiesc urmau sa se savirseasca cele sapte Taine ale Bisericii si sa se reverse peste crestini harul mintuitor al Duhului Sfint.

Iubiti credinciosi,

Iata cit de mare este praznicul de astazi! S-a inaltat Hristos la cer de-a dreapta Tatalui, dar a venit la noi Duhul Sfint Mingiietorul, ca sa ne sfinteasca, sa ne calauzeasca, si sa lucreze mintuirea sufletelor noastre. Noi toti care ne inchinam cu dreapta credinta Preasfintei Treimi, ne impartasim cu harul Duhului Sfint prin cele sapte Sfinte Taine intemeiate de Hristos. Prin botez devenim fii ai lui Dumnezeu dupa dar si fii ai Bisericii Ortodoxe. Prin taina Ungerii cu Sfintul Mir primim pecetea harului Duhului Sfint.

Prin spovedanie ne spalam si ne dezlegam de pacatele facute dupa botez, tot cu puterea harului dumnezeiesc, care impreuna cu Botezul si Mirungerea revarsa peste noi cel mai mult harul mintuitor al Duhului Sfint. La fel si ultimele trei Taine si mai ales Preotia, ne impartasesc in viata harul mintuirii, prin care ne curatim, ne iluminam si ne sfintim in Hristos.

Datoria noastra principala este sa nu intristam pe Duhul Sfint care este in noi de la botez, prin pacate.

Nici sa alungam pe Sfintul Duh de la noi prin necredinta, mindrie, desfrinare, ucidere si mai ales prin caderea in cursele sectelor. Am gresit? Sa ne pocaim de indata ca sa nu ne paraseasca Duhul Sfint. Spovedania si Sfinta Impartasanie ne ajuta in viata cel mai mult la mintuire. Sa nu le aminam la batrinete, ca sa nu murim asa, ca nu ne putem mintui fara dezlegarea pacatelor si fara Trupul si Singele lui Hristos.

Sa fugim de pacate, ca pacatul indeparteaza Duhul Sfint de la noi. Sa ne ferim de adunari si invataturi sectare, ca acelea nu au Biserica nici harul Duhului Sfint. Vrem sa stim tainele credintei? Sa citim carti sfinte si sa cerem sfatul preotilor. Vrem sa vorbim limba ingerilor, care este cea mai frumoasa? Sa ne rugam din inima cu smerenie si lacrimi si sa laudam pe Dumnezeu acasa si in Biserica.

Prin rugaciune vorbim cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu Apostolii, cu sfintii din cer si cu oamenii de pe pamint. Rugaciunea este cea mai pretioasa vorbire duhovniceasca in limba Duhului Sfint. Vrem sa biruim rautatea lumii si a diavolului? Sa iubim curat pe toti oamenii, sa iertam si sa ajutam dupa putere pe toti. Vrem sa laudam pe Duhul Sfint? Sa rostim zilnic rugaciunea "Imparate ceresc Mingiietorule". Vrem sa laudam cu totii ingerii si cu toti sfintii pe Preasfinta Treime? Sa cintam adesea "Sfinte Dumnezeule", laudind pe Tatal, pe Fiul si pe Duhul Sfint. Amin.


La īnceputul paginii | Predici la duminici

Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Copyright © 1999-2007 Pagini Ortodoxe Romānesti. Toate drepturile rezervate.
Aveti intrebari, sugestii, observatii referitoare la acest site? Scrieti la paginiortodoxe at yahoo dot com