Predica la Duminica a XIV-a dupa Rusalii
( Despre haina de nunta )

Versiune cu diacritice | Predici la duminici

Prietene, cum ai intrat aici fara haina de nunta? (Matei 22, 12)

Iubiti credinciosi,

Pilda din Sfinta Evanghelie de azi, pe linga alte invataturi tainice ce le ascunde in ea, ne aduce aminte si de haina de nunta, cu care ne-am imbracat la sfintul si dumnezeiescul Botez. De aceasta haina ni se va cere raspuns in ziua cea mare a judecatii lui Dumnezeu de la sfirsitul veacurilor.

Trebuie sa intelegem ca aceasta haina este Insusi Iisus Hristos, Domnul si Mintuitorul nostru, dupa marturia marelui Apostol Pavel care zice: Citi in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat! (Galateni 3, 27). Ne punem intrebarea: ce datorie avem noi, cei care ne-am imbracat in Sfintul Botez cu Hristos? Ca raspuns vom spune ca toti cei ce ne-am imbracat cu Hristos, avem datoria mare de a lepada lucrurile intunericului si de a ne imbraca in hainele luminii (Romani 13, 12).

Care sint lucrurile intunericului si de ce se numesc asa? Lucrurile intunericul sint toate faptele rele fara de rod, adica pacatele pe care le facem cu voia noastra, despre care ne spune dumnezeiescul Apostol Pavel (Efeseni 5, 11).

Faptele rele se numesc asa din doua motive si anume: intii, pentru ca ele vin de la diavolul, care se zice stapinul intunericului (Ioan 14, 30; Efeseni 6, 12; Coloseni 1, 13) si, in al doilea rind, se numesc fapte fara de rod ale intunericului, fiindca intuneca mintea si sufletul omului si-l despart pe om de Dumnezeu, Care este lumina: Dumnezeu este lumina si lumina lumineaza tuturor si intunericul nu a cuprins-o (Ioan 1, 5), caci Dumnezeu locuieste in lumina cea neapropiata (I Timotei 6, 16).

Care sint hainele luminii pe care trebuie sa le imbracam, dupa invatatura Sfintului Apostol Pavel? Acestea sint toate faptele bune, care mai sint numite si arme ale luminii (Romani 13, 12). Cu aceste fapte bune si arme duhovnicesti ale luminii se cade a ne imbraca noi crestinii, dupa cum ne indeamna acelasi apostol, zicind: Stati deci tari, avind mijlocul vostru incins cu adevarul si imbracati-va in platosa dreptatii si va incaltati picioarele voastre intru gatirea Evangheliei pacii. Intru toate luati pavaza credintei, cu care veti putea stinge toate sagetile vicleanului cele aprinse, si coiful mintuirii luati, si sabia Duhului care este cuvintul lui Dumnezeu (Efeseni 6, 14-17). Asadar, vedeti ce fel de haine se cuvin noua crestinilor a imbraca, si care sint faptele cele fara de rod ale intunericului de care trebuie a ne dezbraca?

Noi, fratilor, ne-am imbracat in dumnezeiescul Botez cu Hristos si prin El avem putere a lucra toata fapta buna, dupa cum ne invata Sfintul Apostol Pavel, zicind: Toate le pot in Hristos, Cel ce ma intareste (Filipeni 4, 13). Inca si Domnul ne-a aratat ca, prin unirea cu El, toate faptele bune le putem lucra, iar fara de El, nimic bun nu putem face, dupa cum Insusi spune: Ramineti intru Mine si Eu intru voi, caci fara de Mine nu puteti face nimic (Ioan 15, 4-5). Caci trebuie sa avem in toata vremea unire cu Hristos, prin credinta cea lucratoare care se lucreaza prin dragoste (Galateni 5, 6; II Tesaloniceni 3, 5), si prin aceasta credinta, sa lucram cu multa sirguinta toata fapta buna.

La dumnezeiescul Botez ne-am lepadat de satana si de toate lucrurile lui. Daca dupa Sfintul Botez ne vom intoarce iarasi la pacate si nu ne vom pocai de ele prin marturisire la duhovnic si prin facerea canonului dat, atunci ne asemanam cu ciinele care se intoarce la varsatura sa si cu porcul ce se scalda din nou in mocirla lui (II Petru 2, 22; Pilde 26, 11). Caci, intr-adevar mare datorie avem noi crestinii care ne-am imbracat cu Hristos la Sfintul Botez, sa-I urmam Lui prin toate faptele bune, asa cum ne indeamna Sfintul Apostol Pavel, zicind: Urmatori faceti-va mie, fratilor, precum si eu lui Hristos (I Corinteni 11, 1). Dar sa intrebam pe marele Pavel, cum urma el lui Hristos, ca sa stim si noi in ce fel sa urmam Lui. Sa ascultam ce ne spune el: Trei ani noaptea si ziua n-am incetat cu lacrimi a invata sfatuind pe fiecare. in osteneli multe, in batai, in temnite, in primejdii de multe ori (Fapte 20,31). De la iudei de cinci ori am luat cite patruzeci lovituri de bici fara una am luat, de trei ori cu toiege am fost batut, odata cu pietre am fost improscat, de trei ori cu mine corabia s-a sfarimat; o noapte si o zi in largul marii am petrecut; in calatorii de multe ori, in primejdii pe riuri si de la neamuri si de la tilhari, in primejdii in pustie si pe mare, in osteneala si truda, in privegheri, de multe ori, in frig si in lipsa de haine, pina in ziua si ceasul de acum si flaminzim si insetam si sintem goi si sintem batuti, sintem pribegi, ne ostenim lucrind cu miinile; noastre, ocariti fiind, binecuvintam; prigoniti fiind, rabdam; huliti fiind, mingiiem. Am ajuns ca niste gunoi lumii, tuturor lepadatura pina azi (II Corinteni 11, 25-27).

Iubiti credinciosi,

Iata in ce fel si prin cite necazuri si prigoane urma lui Hristos dumnezeiescul si marele Apostol Pavel. Sa ne punem intrebarea: oare noi crestinii de azi, care ne-am imbracat cu Hristos prin Sfintul Botez, mergem noi pe urma Sfintului Apostol Pavel, precum mergea si el pe urma suferintelor lui Hristos? Daca am lua noi aminte la Sfinta Evanghelie cite a suferit Mintuitorul pentru noi, cite au suferit Apostolii si toti sfintii pentru dragostea lui Hristos, am cunoaste cit de pacatosi si neputinciosi sintem si cu cita lenevire si nepasare lucram pentru mintuirea sufletelor noastre, am cunoaste cit de putin ne ingrijim sa ne impodobim haina de nunta a sufletelor noastre, pe care am luat-o la Botez mai curata decit soarele si care ni se va cere in ziua mortii noastre si in vremea infricosatei judecati a lui Dumnezeu.

Sfintul Apostol Petru, aratindu-ne care este haina si podoaba cea adevarata a crestinului, ne invata, zicind: Podoaba voastra, sa nu fie din afara, impletirea parului si a podoabelor de aur si imbracamintea hainelor scumpe. Ci sa fie omul cel tainic al inimii, intru nestricacioasa podoaba a Duhului, blind si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu. Ca asa se impodobeau odinioara sfintele femei care nadajduiau in Dumnezeu (I Petru 3, 3-5). Acelasi lucru invata si Sfintul Pavel pe femeile crestine, zicind: Asemenea si femeile in imbracaminte cuviincioasa, facindu-si lor podoaba din sfiala si din cumintenie, nu din par impletit si din aur sau din margaritare sau din vesminte de mult pret; ci din fapte bune precum se cuvine unor femei tematoare de Dumnezeu (I Timotei 2, 9-10).

Iata cum se cuvine a se impodobi femeile crestine. Adica a nu iubi numai podoaba cea din afara, ci a se impodobi mai ales cu haina cea duhovniceasca a sufletului lor, prin lucrarea faptelor bune si sa-si aduca aminte de amenintarea lui Dumnezeu care zice: Pentru ca fiicele Sionului sint atit de mindre si umbla cu capul pe sus si cu priviri obraznice, cu pasi domoli, cu zanganit de inele la picioarele lor, Domnul va plesuvi crestetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor. In ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, lunite, cercei, bratari, valuri, cununi, lantisoare, cingatoare, miresme, talismane, inele, verigi de nas, vesminte de sarbatoare, mantii, saluri, pungi, oglinzi, pinzeturi subtiri, turbane si tunici. Atunci va fi in loc de miresme, putreziciune; in loc de cingatori, fringhie; in loc de cirlionti facuti cu fierul, plesuvie; in loc de vesmint pretios, zdrente si in loc de frumusete, pecete de robie (Isaia 3, 16-24).

Dar nu numai femeile, ci si barbatii trebuie sa fuga de lux si de podoabe si sa se sileasca fiecare a-si impodobi cu fapte bune aurul cel dinauntru, adica sufletul sau. Fiecare crestin trebuie sa-si aduca aminte ca la judecata viitoare, nu va judeca Dumnezeu hainele, ci faptele noastre. Cel ce se va sili a-si impodobi haina sufletului sau cu toata fapta cea buna, unul ca acesta nu se va rusina cind va fi chemat la nunta marelui Imparat (Apocalipsa 19, 7-9).

Daca cineva dintre noi ar fi chemat sa mearga inaintea unui imparat pamintesc sau a unui mare conducator de tara, cita grija ar avea sa-si impodobeasca hainele sale ca sa nu fie batjocorit pentru a sa neglijenta. Dar noi cind vom fi chemati la nunta mirelui Hristos inaintea Celui ce este Imparatul imparatilor si Domnul domnilor (Apocalipsa 19, 16), ce fel de rusine, cita groaza si munca vom lua, daca nu ne vom ingriji a ne impodobi haina sufletelor noastre? Oare nu vom auzi si noi ca omul din pilda Evangheliei de azi: Prietene, cum ai intrat aici, neavind haina de nunta? Oare nu vom auzi noi atunci pe dreptul Judecator si Preavesnicul Imparat, zicind: Legati-i miinile si picioarele si aruncati-l in intunericul cel mai dinafara, unde este plingerea si scrisnirea dintilor (Matei 22, 13).

Vai de noi, fratilor, cit de putin ne ingrijim a ne impodobi haina cea de nunta a sufletelor noastre si cita pedeapsa de la Dumnezeu ne asteapta pentru aceasta lenevire si negrija! Noi, pacatosii, uitam ca vine moartea si dupa moarte este judecata si munca vesnica pentru cel ce moare nepocait si nepregatit.

Dumnezeiescul parinte Efrem Sirul, aratind chinurile care ii asteapta acolo pe cei pacatosi, zice: "Acolo se vor topi ochii betivilor, acolo se vor vesteji carnurile judecatorilor, acolo se vor chinui cu foame cumplita si groaznic vor patimi cei ce in alaute si fluiere beau vinul; acolo cu mare durere se vor tingui si cu dintii lor vor scrisni si cu amar isi vor bate fetele lor desfrinatii si preadesfrinatii, furii, ucigasii de oameni, vrajitorii, fermecatorii, descintatorii, scriitorii de mincinoase scrisori, stricatorii de copii, vrajitorii, mincatorii de singe. Acestia toti, si cei asemenea lor, care fara pocainta au pacatuit pina la sfirsitul lor si pe calea cea lata si desfatata au umblat, care duce la pierzare, acolo in chinurile iadului isi vor afla negresit salasluirea" (Sf. Efrem Sirul, Tomul III, Bucuresti, 1910, p. 39).

Dumnezeiescul si sfintul Apostol Pavel gura lui Hristos ne arata ca trebuie a ne dezbraca de hainele rautatilor noastre si a ne imbraca cu omul cel nou, zicind: V-ati dezbracat de omul cel vechi, dimpreuna cu faptele lui si v-ati imbracat cu cel nou, care se innoieste, spre deplina cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a zidit. Si iarasi zice: Imbracati-va, dar, ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si iubiti cu milostivirile indurarii, cu bunatate, cu smerenie, cu blindete si cu indelunga rabdare... Iar peste toate acestea, imbracati-va intru dragoste, care este legatura desavirsirii (Coloseni 3, 12-15).

Ati auzit, frati crestini, ce imbracaminte trebuie sa avem noi crestinii si care sint podoabele duhovnicesti ale hainelor de nunta ale sufletelor noastre? O, de nu am uita noi pacatosii, invatatura si sfatuirea marelui Apostol si de ne-am ingriji in toata vremea a ne imbraca cu aceste sfinte virtuti, care impodobesc haina cea de nunta a sufletelor noastre, ca, in ziua cea mare a judecatii lui Dumnezeu, sa nu ne rusinam si sa nu fim aruncati in munca cea vesnica! In ziua aceea dreptii vor straluci ca soarele. Atunci se va vedea podoaba si frumusetea hainelor de nunta ale fiecaruia si se va cunoaste dupa haina cea din afara dragostea si silinta fiecaruia, cu care am lucrat in aceasta viata la mintuirea cea vesnica a sufletului nostru.

Iubiti credinciosi,

Pina aici am vorbit despre podoaba hainei de nunta a sufletului nostru. In incheiere voi arata citeva istorioare sfinte, prin care veti intelege ca oamenii sfinti si alesi ai lui Dumnezeu au stralucit in viata lor cu lumina duhovniceasca, nu numai inauntrul lor, ci chiar in afara s-au aratat cu podoaba si slava dumnezeiasca, prin care se arata sfintenia si lumina cea duhovniceasca a sufletelor lor.

De exemplu, citim in istorisirile sfinte ca Set patriarhul, fiul lui Adam, cind era de patruzeci de ani, a fost rapit de ingerul Domnului la inaltime si a invatat stiinta multor taine ale lui Dumnezeu si vestita stiinta a astronomiei; iar cind s-a pogorit pe pamint, fata lui s-a luminat foarte mult din cerestile vederi de acolo. Aceasta stralucire si slava a fetei lui, care era ca o fata de inger, a ramas la el toata viata sa (Hronograf, Minastirea Neamt, 1837, p. 86-87).

La fel a stralucit fata lui Moise, robul lui Dumnezeu, cind s-a pogorit din muntele Sinai cu Tablele legii: Atit stralucea fata lui Moise, incit toti fiii lui Israel se spaimintau la vederea fetei lui si nu puteau sa sufere stralucirea fetei lui, incit proorocul Moise isi acoperea fata sa, pina cind intrau ei sa graiasca cu dinsul (Iesire 34, 29-35). Asa stralucea si fata sfintului apostol, intiiul mucenic si arhidiacon Stefan, ca o fata de inger, cind vorbea catre evrei (Fapte 6, 15).

Fata Sfintului Sisoe cel Mare a stralucit ca soarele in vremea sfirsitului sau, dupa cum se scrie despre aceasta in Pateric: "Cind vrea sa se sfirseasca acest mare cuvios parinte, sezind parintii pustiului linga dinsul, a stralucit fata lui ca soarele si le zicea lor: "Iata, Avva Antonie a venit!" Dupa putin timp a zis: "Iata ceata Apostolilor a venit!" Si s-a luminat fata lui iarasi si iata era ca si cum ar fi vorbit cu oarecare, si s-au rugat lui batrinii, zicind: "Cu cine vorbesti, parinte?" El a zis: "Iata, ingerii au venit sa ma ia si ma rog sa fiu lasat sa ma pocaiesc putin!" Ii zic lui batrinii: "Nu ai trebuinta sa te pocaiesti, parinte!" Si le-a spus batrinul: "Cu adevarat nu ma stiu ca am pus inceput bun", si au cunoscut toti ca este desavirsit. Si iata ca de naprazna s-a facut fata lui ca soarele. El le zicea lor: "Vedeti, Domnul a venit si zice: Aduceti-Mi pe vasul pustiului!" Si indata si-a dat duhul si s-a facut cu un fel de fulger, si s-a umplut toata casa de buna mireasma" (Pateric, Bucuresti, 1828, p. 70).

Iata, frati crestini, cum slaveste Dumnezeu inca din acest veac pe oamenii Lui cei alesi si sfinti, care cu adevarat in toata viata lor le-a placut binele si care s-au ostenit cu mari nevointe, cu post, cu priveghere, cu rugaciunea, cu fecioria si cu multe alte fapte bune, si mai ales cu smerenia si-au impodobit haina cea de nunta a sufletului lor.

Zice Domnul in Sfinta Scriptura: Pe cel ce Ma slaveste pe Mine, il voi slavi (Filipeni 4, 19; Romani 9, 23) si iata cum a slavit El pe cei ce L-au iubit chiar din veacul de acum. Vedeti cit de mare si adinca smerenie avea acest sfint si bine placut al lui Dumnezeu. La moartea lui au venit marele Antonie, ceata proorocilor, a ingerilor si, mai presus de toti, Insusi Domnul si Mintuitorul nostru Iisus Hristos, iar el se ruga sa-l mai lase putin sa se pocaiasca, ca nu socotea in mintea lui ca a pus inceput de fapta buna. Bine a zis sfintul Isaac Sirul ca: "Smerenia este haina lui Hristos". Cu aceasta haina a lui Hristos era imbracat sufletul acestui mare sfint Sisoe. De aceea, smerenia, zice Sfinta Scriptura, merge inaintea slavei. (Pilde 15, 33; 29, 23). Insusi Mintuitorul nostru Iisus Hristos atit l-a slavit si l-a inaltat de a stralucit fata lui ca soarele, asemenea cu a Sa in Muntele Taborului. Aceasta ca sa se adevereasca cuvintul Sau Care a zis: Pe cel ce Ma slaveste pe Mine, il voi slavi (Psalm 83, 12; I Regi 2, 8) si Cel ce se smereste pe sine se va inalta (Matei 23, 12; Luca 9, 48; Iov 5, 11).

Asadar, iubiti frati crestini, sa nu uitam si noi nevrednicii, de slava acestor oameni sfinti de care am amintit mai sus, si sa ne silim cu toata sirguinta a ne impodobi haina cea de nunta a sufletelor noastre, cu toata podoaba faptelor bune, dar mai presus de toate, cu dragostea de Dumnezeu, de aproapele si cu desavirsita smerenie. Amin.