Versiune cu diacritice
Home Page
Canonul cel Mare se citeste, in mod normal, de cinci ori, in Postul Mare - bucati se citesc luni, marti, miercuri, joi in prima saptamina
la Pavecernita mare, iar deplin se citeste joi in a cincea saptamina a Postului Mare.
Roadele sale sunt indemnul la pocainta, linistirea sufletului si intarirea credintei.
Se zic mai intii rugaciunile incepatoare:
Imparate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Slava... Si acum... Preasfinta Treime... Doamne miluieste... (de 3 ori), Slava... Si acum... Tatal nostru... Ca a Ta este imparatia...
Apoi Troparele acestea, glasul al 6-lea:
M
Slava...
Doamne, miluieste-ne pe noi ca intru Tine am nadajduit. Nu Te minia pe noi foarte, nici pomeni faradelegile noastre, ci cauta si acum ca un Milostiv si ne izbaveste pe noi de vrajmasii nostri; ca Tu esti Dumnezeul nostru si noi suntem poporul Tau; toti lucrul miinilor Tale si numele Tau chemam.
Si acum..., al Nascatoarei de Dumnezeu:
U
Apoi:
C
Si intru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Care din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii; Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, iar nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut;
Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mintuire, S-a pogorit din ceruri, si S-a intrupat de la Duhul Sfint si din Maria Fecioara si S-a facut om;
Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a ingropat;
Si a inviat a treia zi dupa Scripturi;
Si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui. Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii, a Carui imparatie nu va avea sfirsit.
Si intru Duhul Sfint, Domnul de viata Facatorul, Care din Tatal purcede, Cel ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit, Care a grait prin prooroci.
Intru una, sfinta, soborniceasca si apostoleasca Biserica;
Marturisesc un Botez intru iertarea pacatelor;
Astept invierea mortilor.
Si viata veacului ce va sa fie. Amin.
Doamne miluieste (de 12 ori), Slava... Si acum... Veniti sa ne inchinam... (de 3 ori).
Psalmul 142
D
Slava... Si acum... Aliluia... (de 3 ori).
Psalmul 50
M
Apoi urmeaza:
CANONUL
Cintarea 1, glasul al 6-lea: A
Irmosul:
Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma. D
(Acest stih se zice inaintea fiecarui tropar)
Vino ticaloase suflete impreuna cu trupul tau, de te marturiseste la Ziditorul tuturor. Si indeparteaza-te de acum de nebunia cea mai dinainte si adu lui Dumnezeu lacrimi de pocainta.
Rivnind neascultarii lui Adam ce lui intii-zidit, m-am cunoscut pe mine dezbracat de Dumnezeu, si de imparatia cea pururea fiitoare si de desfatare, pentru pacatele mele.
Vai, ticaloase suflete! Pentru ce te-ai asemanat Evei celei dintii? Ca ai cazut rau si te-ai ranit amar; ca te-ai atins de pom si ai gustat cu indrazneala mincarea cea nechibzuita.
In locul Evei celei trupesti, facutu-s-a mie Eva intelegatoare gindul cel cu pofta trupeasca, aratindu-mi cele placute, si gustind pururea din bautura cea amara.
Dupa dreptate a fost lepadat Adam din Eden, nepazind singura Ta porunca, Mintuitorule. Dar eu, care am calcat totdeauna cuvintele Tale cele datatoare de viata, ce voi patimi?
Covirsind eu de bunavoie ucide rea lui Cain, m-am facut cu stiinta ucigas al sufletului, umplindu-mi trupul de viermi, si razboindu-ma impotriva lui, cu faptele mele cele rele.
Nu m-am asemanat, Iisuse, dreptatii lui Abel. Daruri bineprimite nu Ti-am adus Tie niciodata, nici fapte dumnezeiesti, nici jertfa curata, nici viata fara prihana.
Precum Cain asa si noi, ticalosule suflete, am adus fapte murdare Facatorului tuturor si jertfa vrednica de mustrare si viata netrebnica; pentru acestea ne-am si osindit impreuna.
Ziditorule, facindu-ma lut viu, ai pus intru mine trup si oase si suflare si viata; dar, o! Facatorul meu, Mintuitorul meu si Judecatorul meu, primeste-ma pe mine cel ce ma pocaiesc.
Marturisesc Tie, Mintuitorule, pacatele pe care le-am facut, si ranile sufletului si ale trupului meu, care tilhareste le-au pus inlauntrul meu gindurile cele ucigatoare.
De am si gresit, Mintuitorule, dar stiu ca esti iubitor de oameni; bati cu mila si Te milostivesti fierbinte; pe cel ce plinge il vezi, si alergi ca un parinte, chemind pe cel ratacit.
Pe mine cel lepadat inaintea usi lor Tale, Mintuitorule, macar la batrinete nu ma lasa in iad desert, ci mai inainte de sfirsit, ca un iubitor de oameni, da-mi iertare greselilor.
Eu sunt cel cazut intre tilhari, in gindurile mele; cu totul sunt ranit acum de ele si plin de bube; dar Tu insuti venind de fata, Hristoase Mintuitorule.
Preotul, vazindu-ma mai inainte, a trecut de mine, si levitul, vazindu-ma gol in nenorocire, nu m-a bagat in seama; iar Tu, Iisuse, Cel ce ai rasarit din Maria, venind de fata, miluieste-ma.
Mielule al lui Dumnezeu, Cel ce ai ridicat pacatele tuturor, ridica de la mine lantul cel greu al pacatului si, ca un milostiv, da-mi lacrimi de umilinta.
Vremea este a pocaintei, iar eu vin catre Tine, Facatorul meu; ridica de la mine lantul cel greu al pacatului, si ca un indurat, da-mi iertare greselilor.
Sa nu ma urasti, Mintuitorule, sa nu ma lepezi de la Fata Ta; ridica de la mine lantul cel greu al pacatului, si ca un milostiv, da-mi iertare greselilor.
Greselile mele cele de voie si ce le fara de voie, Mintuitorule, cele vadite si cele ascunse, cele stiute si cele nestiute, toate iertindu-le, ca un Dumnezeu, milostiveste-Te si ma mintuieste.
Din tinerete, Mintuitorule, poruncile Tale le-am lepadat, si mi-am petrecut toata viata cu pofte, neingrijindu-ma si lenevindu-ma; pentru aceasta strig Tie, Mintuitorule: macar la sfirsit mintuieste-ma.
Bogatia sufletului cheltuind-o intru pacate, pustiu sunt de virtuti crestinesti si, flaminzind, strig: Parinte al indurarilor, apucind inainte, miluieste-ma.
Inaintea Ta cad, Iisuse; gresit-am Tie, milostiveste-Te spre mine; ridica de la mine lantul cel greu al pacatului si, ca un indurat, da-mi lacrimi de umilinta.
Sa nu intri cu mine la judecata, vadind faptele mele, cercetind cuvintele si indreptind pornirile; ci cu indurarile Tale, trecind cu vederea rautatile mele, mintuieste-ma, Atotputernice.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.
Tu-mi da har luminator, din osirdia ta cea dumnezeiasca de sus, ca sa scap de intunericul patimilor; si sa laud din inima faptele vietii tale cele frumoase, Marie.
Plecindu-te dumnezeiestilor legi ale lui Hristos, la Dinsul ai venit, lasind pornirile desfatarilor cele neoprite, si toata virtutea, ca pe una singura, cu multa cucernicie ai savirsit-o.
Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.
Cu rugaciunile tale, Andrei, scapa-ne de patimile cele fara de cinste si te rugam sa ne arati partasi acum imparatiei lui Hristos, pe noi cei ce te laudam pe tine, stralucite, cu credinta si cu dragoste.
Slava..., a Treimii:
T
Si acum..., a Nascatoarei:
N
Si iarasi se cinta irmosul: Ajutor si acoperitor...
Cintarea a 2-a: I
Irmosul:
Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma.
Ia aminte, cerule, si voi grai; pamintule primeste in urechi glasul celei ce se pocaieste lui Dumnezeu si-L lauda pe Dinsul.
Ia aminte, Dumnezeule, Mintuitorul meu, cu ochiul Tau cel blind, si primeste marturisirea mea cea calduroasa.
Mai mult decit toti oamenii, eu insumi am gresit Tie; ci Te milostiveste, Mintuitorule, ca un Dumnezeu, spre faptura Ta.
Viforul rautatilor m-a cuprins, Milostive Doamne; ci, ca lui Petru, intinde-mi si mie mina Ta.
Lacrimile desfrinatei, Indurate, si eu le vars inaintea Ta; milostiveste-Te spre mine, Mintuitorule, cu indurarea Ta.
Intunecatu-mi-am frumusetea sufletului cu placerile poftelor, si cu totul toata mintea tarina mi-am facut.
Ruptu-mi-am acum vesmintul cel dintii, pe care mi l-ai tesut mie, Ziditorule, dintru inceput; si pentru aceasta zac acum gol.
Imbracatu-m-am acum in haina rupta, pe care mi-a tesut-o mie sarpele cu sfatuirea, si ma rusinez.
Cautat-am la frumusetea pomului, si mi s-a amagit mintea; si acum zac gol si ma rusinez.
Lucrat-au pe spatele meu toate capeteniile rautatilor, lungind asupra mea faradelegea lor.
Pierdutu-mi-am frumusetea cea intii-zidita si podoaba mea; si acum zac gol si ma rusinez.
Cusutu-mi-a haine de piele pacatul, golindu-ma de haina cea dintii tesuta de Dumnezeu.
Imbracat sunt cu imbracaminte de rusine, ca si cu niste frunze de smochin, spre vadirea patimilor mele celor din bunavointa mea.
Imbracatu-m-am urit cu haina impestritata si singerata rusinos, prin curgerea vietii celei cu patimi si iubitoare de desfatari.
Patat-am haina trupului meu, si am intinat cu totul podoaba cea dupa chipul si dupa asemanarea Ta, Mintuitorule.
Cazut-am intru intristarea patimi lor, si in stricaciunea cea materialnica; si pentru aceasta acum vrajmasul ma necajeste.
Viata iubitoare de cele materiale si iubitoare de averi, alegind eu in loc de saracie, Mintuitorule, m-am impresurat acum cu sarcina grea.
Impodobitu-mi-am chipul trupului cu imbracamintea de multe feluri a gindurilor rusinoase si sunt osindit.
Ingrijitu-m-am cu deadinsul nu mai de podoaba mea cea din afara, nebagind seama de cortul dinlauntru, cel dupa chipul lui Dumnezeu.
Facindu-mi uritenia chip patimi lor mele, prin pofte iubitoare de placeri, mi-am stricat frumusetea mintii.
Ingropat-am, Mintuitorule, cu patimile frumusetea chipului celui dintii; dar ca pe drahma, oarecind, cautindu-ma, asa ma afla.
Pacatuit-am ca si desfrinata si strig Tie: eu insumi am gresit! Primeste Mintuitorule ca mir si lacrimile mele.
Alunecat-am in desfrinare ca David si m-am umplut de noroi; dar Tu, Mintuitorule, spala-ma si pe mine cu lacrimile mele.
Fii mie milostiv, strig Tie ca si vamesul; Mintuitorule, curateste-ma; ca nimeni din cei din Adam n-au gresit Tie, ca mine.
Nici lacrimi, nici pocainta nu am, nici umilinta; ci Tu insuti acestea, Mintuitorule, daruieste-mi-le, ca un Dumnezeu.
Usa Ta sa nu mi-o inchizi atunci, Doamne, Doamne! Ci sa o deschizi mie, celui ce ma pocaiesc catre Tine.
Iubitorule de oameni, Cel ce voiesti ca toti sa se mintuiasca, Tu ma cheama si ma primeste ca un bun, pe mine cel ce ma pocaiesc.
Asculta suspinurile sufletului meu, si primeste picaturile ochilor mei, Doamne, si ma mintuieste.
A Nascatoarei:
P
Alt canon
Irmosul:
"Vedeti, vedeti! ca Eu sunt Dumnezeu, Care am plouat mana, si apa din piatra am izvorit de demult, in pustie, poporului Meu, cu singura dreapta si cu taria Mea".
"Vedeti, vedeti! ca Eu sunt Dumnezeu; asculta, suflete al meu, pe Domnul, Cel ce striga, si te departeaza de la pacatul cel dintii; si te teme, ca de un judecator si Dumnezeu".
Cui te-ai asemanat, mult-pacatosule suflete? Numai lui Cain celui dintii si lui Lameh aceluia? Ucigindu-ti cu pietre trupul prin fapte rele, si omorindu-ti mintea cu pornirile cele nebunesti.
Pe toti cei mai inainte de lege intrecindu-i, o suflete, lui Set nu te-ai asemanat, nici lui Enos ai urmat, nici lui Enoh cel ce a fost mutat la cer, nici lui Noe; ci te-ai aratat sarac de viata dreptilor.
Tu insuti, suflete al meu, ai deschis zavoarele miniei Dumnezeului tau, si ti-ai inecat trupul, ca si tot pamintul, si faptele si viata; si ai ramas afara de corabia cea mintuitoare.
Barbat am ucis spre rana mie, si tinar spre vatamare, Lameh plingind a strigat ; iar tu nu te cutremuri, o, suflete al meu, intinindu-ti trupul si mintea patindu-ti.
O, cum am rivnit lui Lameh, celui mai inainte ucigas! Sufletul ca pe un barbat, mintea ca pe un tinar si trupul ca pe un frate mi-am ucis, ca si Cain ucigasul, cu pornirile cele poftitoare de placeri.
Turn ti-ai inchipuit sa zidesti, o suflete, si intaritura sa faci poftelor tale, de n-ar fi oprit Ziditorul voile tale, si de n-ar fi surpat pina la pamint mestesugirile tale.
Plouat-a Domnul oarecind foc din cer, arzind faradelegea cea infierbintata a sodomenilor; iar tu ti-ai a prins focul gheenei intru care va sa arzi, o suflete.
Ranitu-m-am, vatamatu-m-am, iata sagetile vrajmasului au patruns in sufletul si trupul meu. Iata, ranile, bubele si vatamaturile patimilor mele cele de voie alese ma vadesc.
Cunoasteti si vedeti ca Eu sunt Dumnezeul, Cel ce ispitesc inimile, infrinez cugetele si vadesc faptele, ard pacatele, judec pe orfan, pe smerit si pe sarac.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.
Intins-ai miinile tale catre indura tul Dumnezeu, Marie, afundata intru adincul rautatilor, si ti-a intins mina de ajutor cu milostivire, ca si lui Petru, cautind cu adevarat in toarcerea ta.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.
Cu toata osirdia si cu dragoste ai alergat catre Hristos, urind calea cea dintii a pacatului; si in pustiile cele neumblate hranindu-te, si poruncile Lui cele dumnezeiesti curat savirsind.
Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.
Sa vedem, sa vedem, o suflete, iubirea de oameni a lui Dumnezeu si a Stapinului; pentru aceasta, mai inainte de sfirsit sa cadem inaintea Lui cu lacrimi, strigind: cu rugaciunile lui Andrei, Mintuitorule, miluieste-ne pe noi.
Slava..., a Treimii:
T
Si acum..., a Nascatoarei:
P
Si iarasi se zice irmosul al doilea: Vedeti, vedeti...
Cintarea a 3-a: P
Irmosul:
Foc de la Domnul plouind, oarecind, a ars Domnul de demult pamintul sodomenilor.
In munte scapa, suflete, ca Lot acela si apuca si te izbaveste in Sigor.
Fugi de aprindere, o suflete! Fugi de arderea Sodomei! Fugi de pieirea cea din dumnezeiasca vapaie!
Marturisescu-ma Tie, Mintuitorule: pacatuit-am, pacatuit-am Tie fara masura; dar lasa-mi, iarta-mi, ca un Indurat.
Pacatuit-am Tie, eu singur pacatuit-am mai mult decit toti; Hristoase Mintuitorule, nu ma trece cu vederea.
Tu esti Pastorul cel Bun; cauta-ma pe mine mielul, si ratacit fiind, nu ma trece cu vederea.
Tu esti dulcele Iisus, Tu esti Ziditorul meu; intru Tine, Mintuitorule, ma voi indrepta.
A Treimii:
Preasfinta Treime, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi.
O, Treime, Unime, Dumnezeule, mintuieste-ne pe noi de inselaciune si de ispite si de primejdii!
A Nascatoarei:
Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi.
Bucura-te, pintece primitor de Dumnezeu! Bucura-te, scaunul Domnului! Bucura-te, Maica vietii noastre.
Alt Canon I
Irmosul:
Izvor de viata Te-am cistigat pe Tine surpatorul mortii, si strig Tie din inima mea mai inainte de sfirsit: Gresit-am! Milostiveste-Te si ma mintuieste.
Pacatosilor din vremea lui Noe am urmat, Mintuitorule, mostenind osindirea acelora, intru cufundarea potopului.
Gresit-am, Doamne, gresit-am Tie! Milostiveste-Te spre mine. Ca nu este cineva intre oameni, din cei ce au gresit, pe care sa nu-l fi intrecut eu cu greselile.
Lui Ham aceluia, batjocoritorul de tata, urmind, suflete, n-ai acoperit rusinea aproapelui, cu fata inapoi intorcindu-te.
Binecuvintarea lui Sem nu ai mostenit, ticalosule suflete, si mostenire desfatata n-ai luat, ca Iafet in pamintul iertarii.
Din pamintul Haran, adica din pacat, iesi, suflete al meu, si vino la pamintul care izvoraste de-a pururea nestricaciune vie, pe care Avraam a mostenit-o.
De Avraam ai auzit, suflete al meu, care si-a lasat oarecind pamitul parintilor si s-a facut strain. Urmeaza si tu alegerii aceluia.
La stejarul din Mamvri ospatind patriarhul pe ingeri, a luat la batrinete vinatul fagaduintei.
Intelegind pe Isaac, ticalosule suflete al meu, ca a fost jertfit tainic jertfa noua, cu ardere de tot Domnului, urmeaza vointei lui.
Auzit-ai, suflete al meu, de Ismael ca a fost izgonit ca un fecior din slujnica; trezeste-te, vezi, ca nu cumva pacatuind, sa suferi ceva asemenea.
Agarei, egiptencei celei de demult, te-ai asemanat, suflete, facindu-te rob de bunavoia ta, si nascind semetia, ca pe un nou Ismael.
Scara lui Iacov o stii, suflete al meu, care s-a aratat de la pamint spre cele ceresti; pentru ce n-ai avut treapta tare, credinta cea dreapta?
Preotului lui Dumnezeu, si imparatului celui instrainat intre oameni de viata lumii, urmeaza, adica asemanarii lui Hristos.
Sa nu te faci stilp de sare, suflete, intorcindu-te inapoi; sa te infricoseze pilda Sodomei; sus in Sigor mintuieste-te!
De arderea pacatului fugi, suflete al meu, ca si Lot. Fugi de Sodoma si de Gomora; fugi de flacara a toata pofta cea nebuneasca.
Miluieste-ma, Doamne, miluieste-ma strig Tie, cind vei veni cu ingerii Tai, sa rasplatesti tuturor dupa vrednicia faptelor.
Rugaciunea celor ce Te lauda pe Tine, Stapine, nu o lepada; ci Te milostiveste, Iubitorule de oameni, si daruieste iertare celor ce se roaga Tie cu credinta.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.
Cuprins sunt de tulburarea valuri lor si de furtuna pacatelor. Dar tu, maica, mintuieste-ma acum si ma scoate la limanul dumnezeiestii pocainte.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.
Rugaciune cu osirdie aducind si acum, cuvioasa, catre prea milostiva Nascatoare de Dumnezeu; cu rugaciunile tale deschide-mi dumnezeiestile intrari.
Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.
Cu rugaciunile tale daruieste-mi si mie iertare datoriilor, o Andreie, arhiereule al Cretei; ca tu esti invatator preales al pocaintei.
Slava..., a Treimii:
T
Si acum..., a Nascatoarei:
P
Si iar irmosul: Intareste, Doamne...
Urmeaza sedealna, alcatuire a lui Iosif, glasul al 8-lea:
Podobie: Inviat-ai din morti...
Luminatori de Dumnezeu luminati, cei ce insiva ati fost vazatori ai Mintuitorului, luminati-ne pe noi cei ce suntem in intunericul vietii, ca sa umblam acum, ca in zi, cu bunacuviinta, intru lumina postului, alungind patimile cele de noapte, si sa vedem si noi luminatele Patimi ale lui Hristos, bucurindu-ne.
Slava..., alta Sedealna, glasul al 8-lea:
Podobie: Porunca cea cu taina...
Apostoli, cei doisprezece de Dumnezeu alesi, aduceti acum rugaciune lui Hristos, ca sa trecem toti curgerea postului, savirsind rugaciuni cu umilinta, si savirsind virtuti cu osirdie; ca in acest chip sa ajungem sa vedem Invierea cea slavita a lui Hristos Dumnezeu, slava si lauda aducind.
Si acum..., a Nascatoarei: N
Acelasi glas si podobie:
Irmosul:
A
Apostolii lui Hristos cei luminati, care au vietuit cu infrinare, usureaza noua vremea postului, cu dumnezeiestile lor mijlociri.
Organul cel cu douasprezece coarde, ceata cea dumnezeiasca a ucenicilor, a cintat cintarea de mintuire, tulburind cintarile cele viclene.
Cu ploile duhului ati adapat toata lumea, alungind, preafericitilor, seceta multimii zeilor.
A Nascatoarei:
M
Alta Tricintare, acelasi glas:
Irmos: Auzit-am Doamne...
Preacinstita ceata a Apostolilor, indeamna-te a ruga pe Ziditorul tuturor ca sa ne miluiasca pe noi, care te laudam pe tine.
Fiind ca niste lucratori ai lui Hristos, Apostoli, si lucrind cu dumnezeiescul Cuvint, toata lumea I-ati adus totdeauna roade.
Vie v-ati facut lui Hristos, Celui cu adevarat iubit; ca ati izvorit in lume vinul Duhului, Apostoli.
A Treimii:
Preasfinta Treime, Dumnezeul nostru, slava Tie.
Sfinta Treime asemanatoare, Care esti mai presus stapinitoare, cea preaputernica, Parinte, Cuvintule si Duhule Sfinte, Dumnezeule, lumina si viata, pazeste turma Ta.
A Nascatoarei:
Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi.
Bucura-te, scaun in chipul focului. Bucura-te, sfesnic purtator de faclie. Bucura-te, muntele sfintirii, chivotul vietii, cortul Sfintei Sfintelor.
Cintarea a 4-a, glasul al 8-lea: A
Irmosul:
Lucrurile Tale nu le trece cu vederea, zidirea Ta nu o parasi, Drepte Judecatorule; ca de am si pacatuit eu insumi ca un om, si mai mult decit tot omul, Iubitorule de oameni, dar ai putere ca un Domn al tuturor a ierta pacatele.
Se apropie, suflete, sfirsitul, se apropie si nu te ingrijesti, nu te pregatesti; vremea se scurteaza, scoala-te; aproape linga usi este Judecatorul: ca un vis, ca o floare trece vremea vietii. Pentru ce in desert ne tulburam?
Desteapta-te, o sufletul meu! Ia seama faptelor tale pe care le-ai facut, si adu-le la vedere; varsa picaturi de lacrimi; spune cu indrazneala faptele tale, si cugetele tale lui Hristos si te indrepteaza.
N-a fost in viata pacat, nici fapta, nici rautate, pe care sa nu le fi savirsit eu, Mintuitorule, cu mintea si cu cuvintul, cu vointa si cu gindul si cu stiinta, si cu fapta pacatuind, ca altul nimeni nici odinioara.
Din aceasta m-am judecat, din aceasta m-am osindit, eu, ticalosul, adica din cugetul meu, decit care nimic nu este in lume mai puternic; Judecatorule, Mintuitorul meu si cunoscatorule, cruta-ma, izbaveste-ma si ma mintuieste pe mine robul Tau.
Scara pe care a vazut-o de demult marele intre patriarhi, suflete al meu, este aratarea suirii celei de lucrare si a inaltarii gindului; deci, de voiesti sa vietuiesti cu lucrarea si cu cunostinta si cu inaltarea gindului, innoieste-te.
Arsita zilei a rabdat patriarhul, pentru lipsa si frigul noptii a suferit, in toate zilele facind cistig; pastorind, trudindu-se si slujind, ca sa-si ia amindoua femeile.
Prin doua femei intelege: fapta si cunostinta intru inalta gindire; prin Lia fapta, ca ceea ce a fost cu multi copii. Iar prin Rahela, gindirea, ca cea mult-ostenitoare. Ca fara de osteneli nici fapta, nici gindirea nu se va savirsi, suflete.
Privegheaza, o suflete al meu, si te fa deosebit, ca cel mare intre patriarhi; ca sa dobindesti fapta cu gindirea cea inalta; ca sa te faci minte vazatoare de Dumnezeu, sa ajungi in norul cel neapus cu gindirea, si sa te faci negutator de lucruri mari.
Pe cei doisprezece patriarhi nascindu-i cel mare intre patriarhi, ti-a facut tie tainic, suflete al meu, scara spre suirea cea de fapta, pe fiii sai, ca pe niste temeiuri si trepte, ca niste suisuri preaintelepteste asezindu-i.
Lui Esau cel urit asemanindu-te, suflete, ai dat amagitiorului tau intiia nastere, a frumusetii celei dintii; si de la binecuvintarea parinteasca ai cazut, si indoit te-ai amagit, ticalosule, cu fapta si cu gindirea; pentru aceasta acum pocaieste-te.
Edom s-a chemat Esau, pentru marea inversunare a amestecarii cu femei. Caci cu neinfrinarea pururea aprinzindu-se si cu placerile intinindu-se, Edom s-a numit, care inseamna: infierbintarea sufletului celui iubitor de pacate.
De Iov cel de pe gunoi auzind, o suflete al meu, ca s-a indreptatit, n-ai rivnit barbatiei aceluia, n-ai avut taria gindului lui, intru toate care ai cunoscut, in cele ce ai stiut si in cele ce te-ai ispitit; ci te-ai aratat nerabdator.
Cel ce era mai inainte pe scaun, acum se vede gol in gunoi, cu rani; cel cu multi fii si marit, de naprasna fara de fii si de casa lipsit; ca socotea gunoiul palat si ranile margaritar.
Dupa vrednicia imparateasca fiind imbracat cu diadema si cu porfira, omul cel cu multa avere, si dreptul cel indestulat de bogatie si de animale, degrab saracind de avere si de stare si de imparatie s-a lipsit.
De a fost acela drept si fara prihana mai mult decit toti, si n-a scapat de cursele si viclesugurile inselatorului, dar tu fiind iubitor de pacate, ticaloase suflete, ce vei face de se va intimpla sa vina asupra ta ceva din cele negindite?
Trupul mi-am spurcat, duhul mi-am intinat, peste tot m-am ranit; dar ca un doctor, Hristoase, amindoua prin pocainta mi le tamaduieste. Spala-le, curateste-le, Mintuitorul meu, arata-le mai curate decit zapada.
Trupul Tau si Singele pentru toti Ti-ai pus, Cuvinte, rastignindu-Te; Trupul, adica ca sa ma innoiesti, iar Singele ca sa ma speli. Duhul ti-ai dat ca sa ma aduci, Hristoase, Parintelui Tau.
Savirsit-ai mintuirea in mijlocul pamintului, Facatorule, ca sa ne mintuim; de bunavoie pe cruce ai fost rastignit si Edenul cel ce se incuiase s-a deschis; cele de sus si cele de jos, faptura si toate neamurile mintuindu-se, se inchina Tie.
Fie-mi mie scaldatoare Singele cel din coasta Ta, totodata si bautura si apa iertarii ce a izvorit, ca sa ma curatesc cu amindoua, ungindu-ma si bind, si ca o ungere si bautura, Cuvinte, cuvintele Tale cele de viata.
Gol sunt, spre a intra in camara mirelui, gol sunt si spre a merge la nunta si la cina; candela mi s-a stins, fiind fara de untdelemn, camara mi s-a inchis dormind eu. Cina s-a mincat; iar eu fiind legat de miini si de picioare, am fost lepadat afara.
Biserica a cistigat pahar coasta Ta cea purtatoare de viata, din care a izvorit noua indoit izvorul iertarii si al cunostintei; spre inchipuirea celei vechi si a celei noi, a aminduror legilor, Mintuitorul nostru.
Timpul vietii mele este scurt, si plin de dureri si de viclesug, dar intru pocainta primeste-ma si intru cunostinta ma cheama, ca sa nu ma fac cistig si mincare celui strain; Mintuitorule, Tu Insuti ma miluieste.
Falnic sunt acum si semet, cu inima in desert si in zadar. Sa nu ma osindesti impreuna cu fariseul; ci mai ales da-mi smerenia vamesului, Unule Indurate, drepte Judecatorule, si cu acesta impreuna ma numara.
Stiu, Indurate, ca am gresit, de am ocarit vasul trupului meu; ci intru pocainta ma primeste, si intru cunostinta ma cheama, ca sa nu ma fac cistig, nici mincare celui strain. Ci Tu Insuti, Mintuitorule, ma miluieste.
Insumi idol m-am facut, vatamindu-mi cu poftele sufletul meu. Ci intru pocainta ma primeste, si intru cunostinta ma cheama, ca sa nu ma fac cistig, nici mincare celui strain. Ci Tu Insuti, Mintuitorule, ma miluieste.
N-am auzit glasul Tau, n-am ascultat Scriptura Ta, Datatorule de lege. Ci intru pocainta ma primeste, si intru cunostinta ma cheama, ca sa nu ma fac cistig, nici mincare celui strain. Ci Tu Insuti, Mintuitorule, ma miluieste.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.
Petrecind viata fara de trup, cuvioasa, fiind cu trup, ai luat mare har de la Dumnezeu cu adevarat, ca sa folosesti celor ce te cinstesc cu credinta. Pentru aceasta ne rugam tie, izbaveste-ne pe noi cu rugaciunile tale de toate incercarile.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.
Intru adinc de necuviinte mari pogorindu-te, nu te-ai oprit acolo, ci te-ai suit cu gind mai bun in chip lamurit la virtutea cea desavirsita prin fapta, minunind, Cuvioasa Maica Marie, firea ingereasca.
Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.
Andrei, lauda parintilor, nu uita rugind cu rugaciunile tale, de fata fiind tu, pe Treimea cea inalt dumnezeiasca, ca sa ne izbavim de osinda, cei ce te chemam pe tine, dumnezeiescul ocrotitor si podoaba Cretei.
Slava..., a Treimii:
N
Si acum..., a Nascatoarei:
S
Si iarasi se cinta irmosul: Auzit-a proorocul de venirea Ta...
Cintarea a 5-a: D
Irmosul:
In noapte viata mea mi-am petrecut pururea; ca intuneric s-a facut mie si negura adinca noaptea pacatului; ci ca pe un fiu al zilei arata-ma pe mine, Mintuitorule.
Lui Ruben asemanindu-ma eu, ticalosul, facut-am sfat necuvios si calcator de lege asupra lui Dumnezeu celui inalt, intinindu-mi patul meu, precum acela pe al tatalui sau.
Marturisescu-ma Tie Hristoase Imparate; pacatuit-am, pacatuit-am ca mai inainte fratii lui Iosif, vinzind rodul curatiei si al intelepciunii.
De cei de un singe a fost dat, a fost vindut in robie dulcele suflet, cel drept, spre inchipuire a Domnului; iar tu, suflete, cu totul te-ai vindut rautatilor tale.
Lui Iosif cel drept si mintii lui celei curate, urmeaza ticalosule si ne iscusitule suflete, si nu te desfrina cu pornirile cele nebunesti, facind faradelege pururea.
De s-a si salasluit in groapa oarecind Iosif, Stapine Doamne, dar spre inchipuirea ingroparii si a scuiparii Tale a fost aceasta; iar eu ce-Ti voi aduce Tie intru acest chip vreodata?
Auzit-ai de cosul lui Moise, suflete, cel purtat de apele si de valurile riului, ca a fost pazit de demult ca intr-o camara, scapind de fapta cea amara a voii lui Faraon.
De ai auzit, ticalosule suflete, de moasele ce ucideau oarecind partea barbateasca, cea nevirstnica, suge acum intelepciunea ca marele Moise.
Nu ti-ai omorit mintea lovind-o, precum marele Moise pe egipteanul, ticalosule suflete; si cum te vei salaslui, spune-mi, in pustietatea patimilor prin pocainta?
In pustietati a locuit marele Moise. Vino dar, suf1ete, de urmeaza vietii lui, ca sa te invrednicesti a vedea si aratarea lui Dumnezeu cea din rug.
Toiagul lui Moise te inchipuieste, suflete, care a lovit marea si a inchegat adincul, cu insemnarea dumnezeiestii Cruci; prin care vei putea si tu sa savirsesti lucruri mari.
Aaron a adus lui Dumnezeu foc fara prihana, fara viclesug; iar Ofni si Fineas, ca si tine suflete, au adus lui Dumnezeu viata straina si intinata.
Greu la minte m-am facut, Stapine, ca si Faraon cel cumplit; Ianis si Iamvri la suflet si la trup, cufundat cu gindul! Ci ajuta-mi mie, Mintuitorule.
Cu lut mi-am amestecat gindul, eu ticalosul. Spala-ma, Stapine, in baia lacrimilor mele, ma rog Tie, alba ca zapada facind haina trupului meu.
De voi cerceta faptele mele, Mintuitorule, ma vad pe mine insumi in trecind pe tot omul cu pacatele; ca intru cunostinta gindind am gresit, iar nu intru necunostinta.
Cruta, cruta, Doamne, zidirea Ta. Pacatuit-am, iarta-ma, Cel ce esti insuti din fire curat, caci afara de Tine nimeni altul nu este fara pata.
Pentru mine ai luat chipul meu, Dumnezeu fiind; aratat-ai minuni, vindecind pe cei leprosi si intarind pe cei slabanogi; ai oprit curgerea de singe, Mintuitorule, celei ce s-a atins de poalele Tale.
Celei ce avea curgere de singe urmeaza, ticalosule suflete, nazuieste, tine-te de poalele lui Hristos, ca sa te izbavesti de batai si sa auzi de la Dinsul: credinta ta te-a mintuit!
Celei girbovite urmeaza, o suflete! Apropie-te, cazi la picioarele lui Iisus, ca sa te indreptezi, sa umbli drept in caile Domnului.
Desi esti fintina adinca, Stapine, izvoraste-mi ape din preacuratele Tale vene. Ca bind, ca si Samarineanca, sa nu mai insetez. Ca izvoare de viata izvorasti.
Siloam sa-mi fie mie lacrimile mele, Stapine Doamne, ca sa-mi spal si eu luminile sufletului si sa Te vad cu gindul pe Tine, Lumina cea mai inainte de veci.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.
Cu neasemanata dragoste, preafericita, dorind sa te inchini lemnului Crucii, te-ai invrednicit de dorire; invredniceste-ma dar si pe mine, sa dobindesc slava cea de sus.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.
Repejunea Iordanului trecind-o, ai aflat odihna, fugind de placerea trupeasca cea cu durere; din care si pe noi, cuvioasa, scoate-ne cu rugaciunile tale.
Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.
Ca pe un pastor preaales, intelepte Andrei, pe tine cel preacinstit, cu dragoste multa si cu frica te rog, ca sa dobindesc mintuire si viata vesnica, prin rugaciunile tale.
Slava..., a Treimii:
P
Si acum..., a Nascatoarei:
D
Si iarasi irmosul: Dis-de-dimineata...
Cintarea a 6-a: S
Irmosul:
Lacrimi din ochii mei, Mintuitorule, si suspinuri din adinc curat aduc Tie, strigind inima mea: Dumnezeule, pacatuit-am tie, milostiveste-Te spre mine.
Instrainatu-te-ai, suflete, de Domnul tau, ca Datan si ca Aviron; dar din toata inima striga: Iarta-ma! Ca sa nu te impresoare pe tine prapastia pamintului.
Ca o junice salbaticita, asemanatu-te-ai, suflete, lui Efrem; ca o caprioara, pazeste-ti viata de curse, inaltindu-ti mintea cu aripi, cu fapta si cu gindirea.
Mina lui Moise ne va face sa credem, suflete, cum ca Dumnezeu poate sa albeasca si sa curete viata cea leproasa; nu te deznadajdui dar, macar ca esti lepros.
Valurile pacatelor mele, Mintuitorule, ca in Marea Rosie intorcindu-se, m-au acoperit degrab, ca oarecind pe egipteni si pe conducatorii lor.
Voie sloboda fara recunostinta ai avut, suflete, ca si Israel mai inainte; ca mai mult decit dumnezeiasca mana, ai ales neintelepteste lacomia patimilor cea iubitoare de placeri.
Carnurile cele de porc si caldarile si bucatele cele egiptene, mai virtos decit cele ceresti ai voit, suflete al meu; ca si de demult nemultumitorul popor in pustie.
Fintinile hananeiestilor ginduri mai mult le-ai cinstit suflete, decit izvorul pietrei, din care izvorul intelepciunii varsa izvorul teologiei.
Cind a lovit Moise, sluga Ta, piatra cu toiagul, cu inchipuire mai inainte a insemnat coasta Ta cea de viata facatoare; din care toti bautura de viata scoatem, Mintuitorule.
Cerceteaza, suflete, si iscodeste ca Isus, fiul lui Navi, ce fel este pamintul fagaduintei si cine locuieste in el cu buna legiuire.
Ridica-te si impotriveste-te patimilor trupesti, ca Isus asupra lui Amalec; biruind pururea gindurile cele inselatoare, ca si pe gavaoniteni.
Treci peste firea cea curgatoare a vremii, ca mai inainte chivotul, si te fa mostenitor pamintului aceluia al fagaduintei, suflete, Dumnezeu porunceste.
Precum ai scapat pe Petru, cel ce a strigat: scapa-ma, asa apucind inainte, Mintuitorule, scapa-ma si pe mine de fiara, intinzindu-Ti mina Ta, si ma scoate din adincul pacatului.
Pe Tine Te stiu liman linistit, Stapine, Stapine Hristoase! Ci apucind inainte, izbaveste-ma din adincurile pacatului cele neumblate, si din deznadajduire.
Eu sunt, Mintuitorule, drahma cea imparateasca, pe care ai pierdut-o de demult; dar aprinzind faclie pe Mergatorul inaintea Ta, Cuvinte, cauta si afla chipul Tau.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.
Ca sa stingi vapaia patimilor, ai izvorit pururea piraie de lacrimi, Marie, arzindu-ti sufletul. Al caror har da-mi-l si mie, robului tau.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.
Nepatimire cereasca ai dobindit, prin vietuirea cea preainalta de pe pamint maica; pentru aceasta roaga-te, sa mintuiasca din patimi, cu rugaciunile tale, pe cei ce te lauda pe tine.
Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.
Cunoscindu-te pastor si arhiereu al Cretei, si rugator pentru lume pe tine Andrei, alerg si strig tie: scoate-ma, parinte, din adincul pacatului.
Slava..., a Treimii:
T
Si acum..., a Nascatoarei:
P
Si iarasi irmosul: Strigat-am cu toata inima mea...
CONDAC, glasul al 6-lea:
S
ICOS
C
Dupa aceasta se cinta Fericirile, cu inchinaciuni, glasul al 6-lea.
Intru imparatia Ta, pomeneste-ne pe noi, Doamne, cind vei veni intru imparatia Ta.
Pe tilharul l-ai facut, Hristoase, locuitor raiului ; pe cel ce a strigat pe Cruce catre Tine: Pomeneste-ma! Invredniceste-ma, si pe mine, nevrednicul, de pocainta acestuia.
Stih: Fericiti cei saraci cu duhul, ca a acelora este imparatia cerurilor.
Auzit-ai, suflete al meu, de Manoe, ca a ajuns la aratare dumnezeiasca, si a luat atuncea rodul fagaduintei din cea stearpa; sa urmam dreptei credinte a acestuia.
Stih: Fericiti cei ce pling, ca aceia se vor mingiia.
Rivnind lenevirii lui Samson, suflete, ti-ai tuns taria lucrurilor tale, dindu-ti celor de alt neam viata intreaga si fericita, pentru iubirea placerii.
Stih: Fericiti cei blinzi, ca aceia vor mosteni pamintul.
Cel ce a biruit mai inainte cu falca magarului pe cei de alt neam, acum se afla pradat de desfriu; ci fugi, suflete al meu, de asemanare, de fapta si de slabirea lui.
Stih: Fericiti cei ce flaminzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura.
Barac si Ieftae, capetenii de oaste, s-au ales judecatorii lui Israel, cu care impreuna si Debora cea cu minte barbateasca. Deci imbarbatindu- te, suflete, cu vitejiile acelora, intareste-te.
Stih: Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui.
Pe Iaila cea viteaza ai cunoscut-o, suflete al meu, care a tras in teapa pe Sisera mai inainte, si a facut mintuire; auzi stilpul, prin care tie Crucea se insemneaza.
Stih: Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Jertfeste, suflete, jertfa de lauda, adu fapta buna ca pe o fiica mai curata decit a lui Ieftae; si junghie ca pe o jertfa, Domnului tau patimile cele trupesti.
Stih: Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Intelege, suflete al meu, ce este lina lui Ghedeon; primeste roua din cer si te pleaca, precum ciinele, de bea apa, care curge din lege prin stoarcerea Scripturii.
Stih: Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a acelora este imparatia cerurilor.
Osinda lui Eli preotul ai luat-o suflete al meu, pentru lipsa mintii, suferind a lucra intru tine patimile, ca si acela pe feciorii cei fara de lege.
Stih: Fericiti veti fi cind va vor ocari pe voi si va vor prigoni
si vor zice tot cuvintul rau impotriva voastra, mintind pentru Mine.
Intre Judecatori, levitul cu socoteala si-a impartit femeia la cele douasprezece neamuri, suflete al meu, ca sa vadeasca intinaciunea cea fara de lege a neamului lui Veniamin.
Stih: Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri.
Iubitoarea de intelepciune Ana, rugindu-se, numai buzele si-a miscat spre lauda, iar glasul ei nu se auzea; si de aceea, desi era stearpa, a nascut fiu vrednic de rugaciunea ei.
Stih: Pomeneste-ne pe noi, Doamne, cind vei veni intru imparatia Ta.
Numaratu-s-a intre judecatori feciorul Anei, marele Samuel, pe care Armatem l-a crescut in casa Domnului. Aceluia rivneste, suflete al meu, si judeca lucrurile tale mai inainte decit pe ale altora.
Stih: Pomeneste-ne pe noi, Stapine, cind vei veni intru imparatia Ta.
Ales fiind David rege, ca un rege s-a uns din corn cu dumnezeiescul mir. Deci si tu, suflete al meu, de poftesti imparatia cea de sus, in loc de mir, unge-te cu lacrimi.
Stih: Pomeneste-ne pe noi, Sfinte, cind vei veni intru imparatia Ta.
Miluieste zidirea Ta, Milostive; milostiveste-Te spre faptura miinilor Tale, si iarta tuturor pacatosilor si mie, celui ce am calcat poruncile Tale mai mult decit toti.
Slava..., a Treimii:
S
Si acum..., a Nascatoarei:
N
Cintarea a 7-a: P
Irmosul:
Pacatuit-am, gresit-am si am calcat porunca Ta; ca intru pacate am fost zamislit, si am adaugat ranilor mele rana. Ci Tu ma miluieste, ca un indurat, Dumnezeul parintilor.
Cele ascunse ale inimii mele, le-am marturisit Tie, Judecatorul meu. Vezi smerenia mea, vezi si necazul meu, si ia aminte acum la judecata mea; si Tu ma miluieste, ca un indurat, Dumnezeul parintilor.
Saul oarecind, daca a pierdut asinele tatalui sau, suflete, degrab a aflat in schimb imparatia; dar pazeste-te sa nu gresesti, alegind mai degraba poftele tale cele dobitocesti, decit imparatia lui Hristos.
David, dumnezeiescul parinte, de a si gresit oarecind indoit, suflete al meu, cu sageata desfriului sagetindu-se, si cu sulita robindu-se pentru pedeapsa uciderii; dar tu cu mai grele lucruri bolesti, din pornirile cele de voia ta.
Impreunat-a David oarecind nelegiuirea cu nelegiuire, ca a amestecat desfriul cu uciderea; dar indata indoita pocainta a aratat. Iar tu, suflete, mai viclene lucruri ai facut, necaindu-te catre Dumnezeu.
David oarecind a insemnat cintarea, scriind-o ca intr-o icoana, prin care-si mustra fapta ce a lucrat, strigind: "Miluieste-ma! Ca Tie unuia am gresit, Dumnezeului tuturor; Insuti ma curateste".
Purtat fiind chivotul in car, cind s-au intors junicile, numai cit s-a atins Zan acela de el, a fost certat de minia lui Dumnezeu. Deci de indrazneala aceluia fugind, suflete, cinsteste bine cele dumnezeiesti.
Auzit-ai de Abesalom cum s-a sculat impotriva firii. Cunoscut-ai faptele lui cele intinate, cu care a batjocorit patul lui David, tatalui sau; dar si tu ai urmat pornirilor lui ce lor de patimi si iubitoare de placeri.
Supus-ai trupului tau vrednicia ta cea nerobita, si ca alt Ahitofel aflind pe vrajmasul, suflete, te-ai plecat dupa sfaturile lui; dar le-a risipit pe acestea Insusi Hristos, ca tu sa te mintuiesti cu adevarat.
Solomon cel minunat, cel plin de harul intelepciunii, acesta facind viclesug inaintea lui Dumnezeu oare cind, s-a departat de la El; caruia si tu ti-ai asemanat blestemata ta viata, suflete.
De placerile patimilor sale fiind silit, s-a intinat, vai mie! Iubitorul intelepciunii, iubitor de femei desfrinate facindu-se si instrainat de la Dumnezeu; caruia tu, o suflete, ai urmat cu gindul, prin dezmierdari rusinoase.
Lui Roboam, celui ce n-a ascultat sfatul tatalui sau, ai rivnit, suflete, impreuna si lui Ieroboam, slugii celei prea rele, care s-a viclenit oarecind; dar fugi de asemanarea lor, si striga lui Dumnezeu: "Pacatuit-am, miluieste-ma!".
Necuratirilor lui Ahav ai rivnit, sufletul meu! Vai mie! Te-ai facut locas intinaciunilor trupesti si vas urit al patimilor. Dar din adincul tau suspina si spune lui Dumnezeu pacatele tale.
A ars oarecind Ilie pe cei de doua ori cite cincizeci, cind a junghiat si pe proorocii cei de rusine ai Izabelei, spre mustrarea lui Ahav. Dar fugi, suflete, de asemanarea acestor doi si te intareste.
Incuiatu-s-a tie cerul, suflete, si foamete de la Dumnezeu te-a cuprins de vreme ce nu te-ai plecat cuvintelor lui Ilie Tezviteanul, ca si Ahav oarecind. Ci sareptencei asemanindu-te, hraneste sufletul proorocului.
Pacatele lui Manase ti-ai ingramadit cu vointa, suflete, punind ca niste lucruri de scirba patimile si inmultind cele dezgustatoare; dar pocaintei lui rivnind cu caldura, cistiga-ti umilinta.
Cad inaintea Ta si aduc Tie, ca niste lacrimi, cuvintele mele; pacatuit-am, cum a gresit pacatoasa, si am facut faradelege ca nimeni altul pe pamint. Dar fie-Ti mila Stapine, de faptura Ta si iarasi ma cheama.
Folosit-am rau chipul Tau, si am stricat porunca Ta; toata frumusetea mi s-a intunecat, si cu patimile mi s-a stins faclia, Mintuitorule. Dar milostivindu-Te, da-mi bucurie, precum cinta David.
Intoarce-te, caieste-te, descopera cele ascunse; graieste lui Dumnezeu Cel ce stie toate. Tu singur stii Mintuitorule, cele ascunse ale mele; ci Insuti Tu ma miluieste, precum cinta David, dupa mare mila Ta.
Stinsu-s-au zilele mele, ca visul celui ce se desteapta. Pentru aceasta ca Iezechia lacrimez pe patul meu, ca sa mi se adauge ani de viata. Dar care Isaia va sa stea pentru tine, suflete? Fara numai Dumnezeul tuturor.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.
Strigind catre Preacurata Maica lui Dumnezeu mai inainte, ai gonit turbarea poftelor celor cu sila suparatoare, si ai rusinat pe vrajmasul cel ce te-a facut sa cazi in cursa. Ci da-mi acum ajutor in necazuri si mie, robului tau.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.
Pe Hristos pe Care L-ai iubit, de Care ai dorit, pe urma Caruia ai mers, Acesta a aflat pocainta si ti-a daruit-o, ca singur Dumnezeu milostiv; pe Care roaga-L neincetat, sa ne izbaveasca pe noi de patimi si de primejdii.
Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.
Pe piatra credintei intareste-ma, cu rugaciunile tale, parinte, ingradindu-ma cu frica cea dumnezeiasca, si ma rog daruieste-mi mie acum pocainta, Andreie; si ma izbaveste de cursa vrajmasilor care ma cauta pe mine.
Slava..., a Treimii:
T
Si acum..., a Nascatoarei:
L
Cintarea a 8-a, glasul 8: P
Irmosul:
Ca niste carbuni ai focului celui fara materie, ardeti patimile mele cele impadurite, aprinzind intru mine acum dorul dragostei celei dumnezeiesti, Apostolilor.
Sa cinstim trimbitele cele cu glasuri bune ale Cuvintului, prin care au cazut zidurile cele neintarite ale vrajmasului si s-au intarit zidurile cunostintei de Dumnezeu.
Sfarimati chipurile patimilor sufletului meu, cei ce ati sfarimat capistile si idolii vrajmasului, Apostoli ai Domnului, cei ce sunteti biserici sfintite.
A Nascatoarei:
I
Alta Tricintare C
Irmos acelasi:
Trimbitind cu trimbita dogmelor, au surpat Apostolii toata inselaciunea idoleasca, preainaltind pe Hristos intru toti vecii.
Apostoli ce sunteti buna adunare, pazitori ai lumii, cetateni ceresti, izbaviti-ne din primejdii pe noi, care va laudam pururea.
A Treimii:
D
A Nascatoarei:
C
Alta Tricintare P
Se zice cu stihul: Miluieste-ma, Dumnezeule.
Irmosul:
Miluieste-ma pe mine cel ce am pacatuit, Mintuitorule, ridica-mi mintea mea spre intoarcere. Primeste-ma pe mine cel ce ma pocaiesc; miluieste-ma pe mine cel ce strig: gresit-am Tie, mintuieste-ma; nelegiuit-am, miluieste-ma.
Ilie cel ce a fost purtat in car, suindu-se in carul virtutilor, s-a inaltat ca spre ceruri oarecind, mai presus de cele pamintesti; deci la suirea acestuia cugeta, suflete al meu.
Curgerea Iordanului oarecind a stat de o parte si de alta, prin lovirea cu cojocul lui Ilie de catre Elisei; iar tu, o suflete al meu, acestui dar nu te-ai invrednicit, din pricina neinfrinarii.
Elisei luind oarecind cojocul lui Ilie, a luat de la Domnul har indoit; iar tu, o suflete al meu, de acest har nu te-ai impartasit, pentru neinfrinare.
Sunamiteanca oarecind a primit pe cel drept cu gind bun; iar tu, o suflete, n-ai adus in casa ta nici strain, nici calator. Pentru aceasta tu vei fi lepadat afara din camara, tinguindu-te.
Mintii celei intinate a lui Ghiezi pururea te-ai asemanat, ticalosule suflete; a carui iubire de argint leapad-o macar la batrinete. Fugi de focul gheenei, departindu-te de rautatile tale.
Tu, suflete, lui Ozia rivnind, lepra lui intru tine indoit ai luat-o; ca cele necuvioase cugeti, si cele fara de lege faci; lasa cele ce ai si alearga la pocainta.
De niniviteni ai auzit, suflete, ca s-au pocait catre Dumnezeu cu sac si cu cenusa; acestora n-ai urmat, ci te-ai aratat mai rau decit toti cei ce au gresit mai inainte de lege si dupa lege.
De Ieremia cel din groapa cu noroi ai auzit, suflete, care a plins cu tinguire cetatea Sionului si lacrimi a varsat. Urmeaza vietii lui celei plingatoare si te vei mintui.
Iona a fugit in Tars, cunoscind dinainte intoarcerea ninivitenilor; a cunoscut ca un prooroc milostivirea lui Dumnezeu; pentru ca se ferea sa nu minta proorocia lui.
De Daniel ai auzit, o suflete, cum a astupat gurile fiarelor in groapa; ai inteles cum tinerii cei ce au fost cu Azaria au stins prin credinta vapaia cuptorului cea arzatoare.
Pe toti cei din Legea Veche, i-am adus tie, suflete, spre pilda; urmeaza faptelor iubite de Dumnezeu ale dreptilor si fugi de pacatele celor vicleni.
Drepte Judecatorule, Mintuitorule, miluieste-ma si ma izbaveste de foc si de groaza ce am a petrece la judecata, dupa dreptate; iarta-ma mai inainte de sfirsit, prin fapte bune si prin pocainta.
Ca tilharul strig Tie: pomeneste-ma; ca Petru pling cu amar; iarta-ma, Mintuitorule! strig ca vamesul, lacrimez ca pacatoasa. Primeste-mi tinguirea ca oarecind pe a cananeencii.
Tamaduieste putrejunea smeritului meu suflet, Mintuitorule, Unule, Tamaduitorule. Pune-mi doctorie vindecatoare si untdelemn si vin, lucrurile cele de pocainta, si umilinta cu lacrimi.
Cananeencii si eu urmind, strig: miluieste-ma, Fiul lui David! Ma ating de poala, ca ceea ce-i curgea singe; pling ca Marta si ca Maria pentru Lazar.
Alabastru cu lacrimi turnind pe capul Tau, Mintuitorule, ca niste mir, strig ca pacatoasa care cerea mila; rugaciune aduc si cer sa iau iertare.
De n-a si pacatuit nimeni ca mine, totusi primeste-ma, Milostive Mintuitorule, si pe mine, care cu frica ma pocaiesc si cu dragoste strig: pacatuit-am Tie Unuia, nelegiuit-am, miluieste-ma.
Milostiveste-Te, Mintuitorule, spre zidirea Ta, si ma cauta ca un pastor pe mine, oaia cea pierduta, si ratacit fiind, rapeste-ma de la lup, si ma fa oaie in pasunea oilor Tale.
Cind vei sedea Judecator ca un milostiv, si vei arata slava Ta cea infricosatoare, Hristoase, o! ce frica va fi atuncea. Cuptorul arzind si toti temindu-se de infricosatoarea judecata a Ta.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.
Maica Luminii celei neapuse, pe tine luminindu-te, te-a dezlegat de intunericul pacatelor; de unde primind tu harul Duhului, lumineaza Marie pe cei ce te lauda cu credinta.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.
Minune noua cu adevarat vazind in tine, maica, dumnezeiescul Zosima s-a spaimintat; ca inger in trup vedea si cu totul de minune s-a umplut, laudind pe Hristos in veci.
Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.
Ca cel ce ai indrazneala catre Domnul, Andrei cinstite, lauda Cretei, pe tine te rog; roaga-te, ca sa aflu acum dezlegare de legatura faradelegii prin rugaciunile tale, ca cel ce esti invatator al pocaintei si marirea cuviosilor.
A Treimii:
Binecuvintam pe Tatal si pe Fiul si pe Sfintul Duh, Dumnezeu.
Parinte, Cel ce esti fara inceput, Fiule, Cel impreuna fara de inceput, Mingiietorule cel bun, Duhule cel drept, Nascatorule al lui Dumnezeu-Cuvintul, Cuvinte al Tatalui celui fara inceput, Duhule cel viu si facator, Treime in Unime, miluieste-ma.
Si acum..., a Nascatoarei:
C
Sa laudam, bine sa cuvintam si sa ne inchinam Domnului, cintindu-I si preainaltindu-L pe Dinsul intru toti vecii.
Si iarasi irmosul: Pe Cel pe Care-L slavesc...
Cintarea a 9-a, glasul 8: C
Irmosul:
Apostoli, cei ce v-ati aratat izvoare de ape mintuitoare, racoriti sufletul meu cel topit de setea pacatului.
Pe mine cel ce inot in noianul pierzarii si sunt cufundat, mintuieste-ma, Doamne, cu dreapta Ta, ca si pe Petru.
Ca cei ce sunteti sarea invataturi lor celor dulci, uscati putrejunea gindului meu, si alungati intunericul necunostintei.
A Nascatoarei:
C
Alta Tricintare:
P
Cu cintari te slavim pe tine, adunare laudata a Apostolilor, ca v-ati aratat lumii luminatori, alungind inselaciunea.
Cu mreaja voastra cea evangheliceasca vinind pesti cuvintatori, ii aduceti pururea merinde lui Hristos, fericitilor Apostoli.
Aduceti-va aminte de noi, Apostoli, in rugaciunea voastra catre Dumnezeu, ca sa ne izbavim de toata incercarea, rugamu-va, noi care va laudam cu dragoste.
A Treimii:
P
A Nascatoarei:
P
Irmosul:
N
Mintea s-a ranit, trupul s-a trindavit, duhul boleste; cuvintul a slabit, viata s-a omorit, sfirsitul este linga usi. Pentru aceasta, ticalosul meu suflet, ce vei face cind va veni Judecatorul sa cerceteze ale tale?
Adusu-ti-am aminte, suflete, de la Moise facerea lumii, si toata Scriptura cea asezata de acela; care iti povesteste tie de cei drepti si de cei nedrepti; din care celor de al doilea, adica celor nedrepti ai urmat, o suflete, pacatuind lui Dumnezeu, iar nu celor dintii.
Legea a slabit, Evanghelia nu lucreaza si toata Scriptura de tine nu este bagata in seama; profetii au slabit si tot cuvintul Celui Drept si ranile tale, o suflete al meu, s-au inmultit, nefiind doctor care sa te insanatoseze.
Pildele Scripturii celei noi iti aduc tie, ca sa te duca pe tine, suflete, spre umilinta; rivneste dar dreptilor, iar de pacatosi te leapada, si indupleca pe Hristos cu rugaciunile tale, cu postul, cu curatia si cu smerenia.
Hristos S-a facut prunc, impreunindu-Se cu mine prin trup, si toate cite sunt ale firii, cu voia le-a plinit, afara de pacat, aratindu-ti tie, o suflete, pilda si chipul smereniei Sale.
Hristos S-a facut om, chemind la pocainta pe tilhari si pe desfrinate. Suflete, pocaieste-te, ca s-a deschis usa imparatiei acum, si o apuca mai inainte fariseii si vamesii si desfrinatii, pocaindu-se.
Hristos pe magi i-a mintuit, pe pastori i-a chemat, multimea pruncilor a facut-o mucenici, pe batrinul l-a slavit si pe vaduva cea batrina. Carora n-ai rivnit, suflete, nici faptelor, nici vietii; dar vai tie, cind vei fi judecat!
Postind Domnul patruzeci de zile in pustie, mai pe urma a flaminzit, aratind firea cea omeneasca. Suflete, nu te lenevi; de va navali asupra ta vrajmasul, alunga-l cu rugaciuni si cu postire departe de la picioarele tale.
Hristos era ispitit, diavolul Il ispitea, aratindu-I pietrele ca sa le faca piini. In munte L-a suit sa vada toate imparatiile lumii intr-o clipita. Teme-te, o suflete, de inselaciune; trezeste-te, roaga-te in tot ceasul lui Dumnezeu.
Turtureaua cea iubitoare de pustie, sfesnicul lui Hristos, glasul celui ce striga a glasuit, predicind pocainta: Irod a savirsit faradelege cu Irodiada. Vezi dar, suflete al meu, sa nu te prinzi in cursele celor fara de lege ci degrab imbratiseaza pocainta.
In pustie a locuit Inaintemergatorul harului, si Iudeea toata si Samaria auzind, au alergat si si-au marturisit pacatele lor bucuros, botezindu-se; carora tu, suflete, n-ai urmat.
Nunta cinstita este si patul neintinat, ca Hristos amindoua le-a bine cuvintat mai inainte, ospatindu-Se trupeste, si in Cana Galileii la nunta apa in vin prefacind, aratind intiia minune, ca tu sa te prefaci, o suflete.
Hristos a intarit pe slabanogul cel ce si-a ridicat patul, si pe tinarul cel mort l-a inviat, pe fiul vaduvei si pe al sutasului si, samarinencei aratindu-Se, a inchipuit mai inainte tie, suflete, inchinarea in Duh.
Pe ceea ce-i curgea singe a tamaduit-o Domnul cu atingerea de poala Lui; pe cei leprosi i-a curatit, pe orbi i-a luminat si pe cei schiopi i-a indreptat; pe surzi, pe muti si pe cea girbovita pina la pamint, i-a tamaduit cu cuvintul, ca tu sa te mintuiesti, ticaloase suflete.
Bolile tamaduind, saracilor a bine vestit Hristos Cuvintul. Pe schiopi i-a vindecat, impreuna cu vamesii a mincat si cu pacatosii S-a amestecat; sufletul fiicei lui Iair, celei moarte mai dinainte, l-a intors cu atingerea miinii.
Vamesul s-a mintuit si pacatoasa s-a inteleptit; iar fariseul, laudindu-se, s-a osindit. Ca vamesul striga: milostiveste-Te; si pacatoasa: miluieste-ma. Iar fariseul se ingimfa strigind: Dumnezeule, multumescu-Ti, si celelalte graiuri ale nebuniei lui.
Zaheu vames a fost, dar s-a mintuit; si fariseul Simon s-a inselat, si pacatoasa si-a luat dezlegare de pacate, de la Cel ce are puterea a ierta pacatele; careia sirguieste de urmeaza, suflete.
N-ai rivnit pacatoasei, o, ticalosul meu suflet, care luind alabastru cu mir, cu lacrimi a uns picioarele Domnului, si cu parul le-a sters. Caci i-a rupt zapisul pacatelor ei cele de demult.
Cetatile carora le-a dat Hristos bunavestire stii, suflete al meu cum au fost blestemate; teme-te de pilda, sa nu te faci ca acelea; pe care asemanindu-le Stapinul cu Sodoma, pina la iad le-a osindit.
Sa nu te arati, o suflete al meu, mai rau pentru deznadajduire, auzind credinta cananeencei, pentru care cu cuvintul lui Dumnezeu s-a tamaduit fiica ei. Striga din adincul inimii, ca si aceea lui Hristos: Fiul lui David, mintuieste-ma si pe mine.
Milostiveste-Te, mintuieste-ma Fiul lui David, miluieste-ma, Cel ce ai tamaduit cu cuvintul Tau pe cei indraciti, si glasul cel milostiv, ca si tilharului, graieste-mi: Amin zic tie, cu Mine vei fi in rai, cind voi veni intru slava Mea.
Un tilhar Te-a hulit; un tilhar ca Dumnezeu Te-a cunoscut. Ca amindoi impreuna pe cruce erau spinzurati. Dar, o mult-Indurate! Ca si tilharului celui credincios, care Te-a cunoscut pe Tine Dumnezeu, deschide-mi si mie usa slavitei Tale imparatii.
Faptura s-a mihnit vazindu-Te rastignit; muntii si pietrele de frica s-au despicat, pamintul s-a cutremurat si iadul s-a golit; si s-a intunecat lumina zilei, vazindu-Te pe Tine, Iisuse, cu trupul pe Cruce pironit.
Roade vrednice de pocainta nu cere de la mine; ca taria mea intru mine a lipsit. Daruieste-mi inima pururea umilita, si saracie duhovniceasca; ca sa-Ti aduc acestea ca o jertfa primita, Unule, Mintuitorule.
Judecatorul meu si Cunoscatorule, Cel ce va sa vii iarasi cu ingerii sa judeci lumea toata; atunci vazindu-ma cu ochiul Tau cel blind, sa Te milostivesti si sa ma miluiesti, Iisuse, pe mine care am gresit mai mult decit toata firea omeneasca.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.
Toate cetele ingeresti si adunarile omenesti le-ai uimit cu viata ta cea minunata; ca cei fara de trup vietuind si firea covirsind; pentru care ca si cum ai fi fost fara materie, te-ai suit cu picioarele pe apa, Marie, si Iordanul ai trecut.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.
Fa milostiv pe Ziditorul pentru noi, cei ce te laudam pe tine, Cuvioasa Maica, sa ne izbaveasca de rautati si de necazurile care ne impresoara. Ca izbavindu-ne din incercari, sa marim neincetat pe Domnul, Cel ce te-a slavit pe tine.
Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.
Andrei cinstite si Parinte de trei ori fericite, pastorul Cretei, nu inceta rugindu-te pentru cei ce te lauda, ca sa ne izbavim de toata minia, necazul si stricaciunea, si de greseli de neinchipuit, noi cei care cinstim pururea pomenirea ta cu credinta.
Slava..., a Treimii:
T
Si acum..., a Nascatoarei:
C
LUMININDA glasului de rind (de trei ori): C
Glasul 1
Glasul al 2-lea
L
Glasul al 3-lea
T
Glasul al 4-lea
C
Glasul al 5-lea
D
Glasul al 6-lea
D
Glasul al 7-lea
R
Glasul al 8-lea
L
Se zic acum psalmii de lauda:
T
Laudati-L pe El toti ingerii Lui, laudati-L pe El toate puterile Lui; Tie se cuvine cintare, Dumnezeule.
Psalmul 148
L
Psalmul 149
C
Psalmul 150
L
Tie slava se cuvine, Doamne Dumnezeul nostru, si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfintului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Apoi: Doxologia mica (citita)
Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamint pace, intre oameni bunavoire.
Laudamu-Te, bine Te cuvintam, inchinamu-ne Tie, slavimu-Te, multumim Tie, pentru slava Ta cea mare.
Doamne, Imparate ceresc, Dumnezeule, Parinte atottiitorule, Doamne Fiule, Unule-Nascut, Iisuse Hristoase si Duhule Sfinte.
Doamne Dumnezeule, Mieluselul lui Dumnezeu, Fiul Tatalui, Cel ce ridici pacatul lumii, miluieste-ne pe noi, Cel ce ridici pacatele lumii.
Primeste rugaciunea noastra, Cel ce sezi de-a dreapta Tatalui si ne miluieste pe noi.
Ca Tu esti unul Sfint, Tu esti unul Domn Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu Tatal. Amin.
In toate zilele bine Te voi cuvinta si voi lauda numele Tau in veac si in veacul veacului.
Doamne, scapare Te-ai facut noua in neam si in neam. Eu am zis: Doamne, miluieste-ma, vindeca sufletul meu, ca am gresit Tie.
Doamne, catre Tine am scapat, invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu.
Ca la Tine este izvorul vietii, intru lumina Ta vom vedea lumina.
Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.
Apoi:
I
LA STIHOAVNA C
Stihira de doua ori, pe glas 8.
A mucenicilor:
C
Slava... Si acum.... a Nascatoarei:
P
Bine este a ne marturisi Domnului si a cinta numele Tau, Preainalte, a vesti dimineata mila Ta si adevarul Tau in toata noaptea (cu metanii).
Apoi: Sfinte Dumnezeule... Preasfinta Treime... Tatal nostru... Ca a Ta este imparatia... I
si se citeste troparul acesta:
Se zice rugaciunea aceasta a Sfintului Efrem Sirul, in trei stari, cu trei metanii mari:
D
Iar duhul curatiei, al gindului smerit, al rabdarii si al dragostei, daruieste-l mie, slugii Tale (o metanie).
Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sa nu osindesc pe fratele meu, ca binecuvintat esti in vecii vecilor. Amin (o metanie).
Si dupa rugaciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarasi in trei stari, cu 12 inchinaciuni:
D
Dumnezeule, curateste-ma pe mine pacatosul (o inchinaciune).
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mintuieste-ma (o inchinaciune).
Fara de numar am gresit, Doamne, iarta-ma (o inchinaciune).
Si pe urma, iarasi rugaciunea Sfintului Efrem Sirul, toata,
cu o singura inchinaciune si la sfirsit cu o metanie mare: Doamne si Stapinul vietii mele...
Pentru rugaciunile Sfintului Andrei, Dumnezeule, miluieste-ne si ne mintuieste. Amin.
Copyright © 1999 BullSoft. All Rights Reserved.