19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră și în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.
20. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porții lui, plin de bube,
21. Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar și cîinii venind, lingeau bubele lui.
22. Și a murit săracul și a fost dus de către îngeri în sînul lui Avraam. A murit și bogatul și a fost înmormîntat.
23. Și în iad, ridicîndu-și ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sînul lui.
24. Și el, strigînd, a zis: Părinte Avraame, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și ude vîrful degetului în apă și să-mi răcorească
limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ți aminte că ai primit cele bune ale tale în viața ta, și Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se
mîngîie, iar tu te chinuiești.
26. Și peste toate acestea, între noi și voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei
de acolo să treacă la noi.
27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiți în casa tatălui meu,
28. Căci am cinci frați, să le spună lor acestea, ca să nu vină și ei în acest loc de chin.
29. Și i-a zis Avraam: Au pe Moise și pe prooroci; să asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morți se va duce la ei, se vor pocăi.
31. Și i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise și de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morți.
