1. Fraților, bunăvoința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru Israel, este spre mîntuire.
2. Căci le mărturisesc că au rîvnă pentru Dumnezeu, dar sînt fără cunoștință.
3. Deoarece, necunoscînd dreptatea lui Dumnezeu și căutînd să statornicească dreptatea lor, dreptății lui Dumnezeu ei nu s-au supus.
4. Căci sfîrșitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede.
5. Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din lege, că: "Omul care o va îndeplini va trăi prin ea".
6. Iar dreptatea din credință grăiește așa: "Să nu zici în inima ta: Cine se va sui la cer?", ca adică să coboare pe Hristos!
7. Sau: "Cine se va coborî întru adînc?", ca să ridice pe Hristos din morți!
8. Dar ce zice Scriptura? "Aproape este de tine cuvîntul, în gura ta și în inima ta", - adică cuvîntul credinței pe care-l propovăduim.
9. Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul și vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morți, te vei mîntui.
10. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturisește spre mîntuire.
